Mircea Lucescu, una dintre figurile emblematice ale fotbalului românesc, s-a stins din viață pe 7 aprilie 2026, la vârsta de 80 de ani. Cariera sa, marcată de excelență atât ca jucător, cât și ca antrenor, lasă în urmă o moștenire impresionantă. Debutul său în tricoul echipei naționale, un moment de răscruce, a deschis un capitol memorabil în istoria sportului românesc.

Începuturile sub tricolor: Hertha Berlin și „Minutul unui debutant”

Primul contact al lui Mircea Lucescu cu echipa națională a avut loc în 1966. Selecționerul Ilie Oană l-a convocat pentru un meci de verificare cu Hertha Berlin, pe stadionul Republicii. Lucescu evolua la acea vreme în Divizia B, la Știința București, dar primise șansa de a juca pentru prima dată la nivel de echipă națională. A început titular, dar a fost schimbat la pauză. A revenit pe teren în ultimul sfert de oră, reușind să marcheze primul său gol pentru tricolori.

Acest moment a fost imortalizat într-un articol semnat de Gheorghe Nicolaescu în „Sportul Popular”, intitulat „Minutul unui debutant”. Articolul descria un moment crucial din meci, în care Lucescu, după câteva ezitări, a marcat un gol spectaculos. Pentru Lucescu, acel minut a fost unul de neuitat, un simbol al ambiției și perseverenței.

De la rezervă la titular: drumul spre Elveția

După debutul neoficial cu Hertha Berlin, Mircea Lucescu a fost rezervă în amicalul cu RD Germană. Apoi, a urmat un nou test de verificare cu Sochaux, unde a fost titular, dar înlocuit la pauză. Cu toate acestea, selecționerul Ilie Oană declara că Lucescu era în formă bună și că merita un loc în echipa națională.

Meciul cu Elveția, din noiembrie 1966, a marcat debutul oficial al lui Mircea Lucescu la echipa națională, în preliminariile CE 1968. Lucescu a jucat, în ciuda faptului că nu se aștepta să fie titular, și a avut o prestație remarcabilă. Într-un meci câștigat cu 4-2, Lucescu a contribuit decisiv.

Un jucător cu personalitate: finalul anului 1966

După debutul său oficial, presa l-a descris pe Mircea Lucescu ca fiind un „jucător cu personalitate”. Spre finalul anului 1966, el a fost clasat pe locul 7 în topul celor mai buni fotbaliști români, realizat de ziarul „Sportul”, o recunoaștere a talentului său.