Maria Hoadrea, cunoscută drept „Bunica Maria”, este o figură familiară drumeților care ajung la coliba sa din Râul Sadului, în Munții Cindrel. Aici, la Stâna din Secături, femeia de 74 de ani prepară bucate tradiționale pentru cei dornici de odihnă și de un gust autentic. Maria trăiește după un calendar propriu, legat de natură și de ciclurile vieții la stână, departe de agitația orașului.

Gustul copilăriei la Stâna din Secături

„Le fac tocană cu cartofi, afumătură și cârnați de casă. Mai fac supă cu tăiței, tot de casă, balmoș, iar la desert gogoși simple, cu dulceață sau brânză”, povestește Maria. Pe masă, alături de mâncăruri, nu lipsesc sticlele cu rachiu și vișinată, menite să completeze ospitalitatea. Turistele, spune Maria, o admiră pentru simplitatea vieții sale, departe de stresul cotidian. „Vin multe doamne de la birou și-mi spun că-s norocoasă, că aici nu am stres”, adaugă ea, cu un zâmbet.

Viața la stână este împărțită cu soțul său, cu nouă ani mai în vârstă. Împreună, petrec opt luni pe an îngrijind animalele: vaci, oi, cai și măgari. Munca este multă, de dimineața până seara, dar, spune Maria, „sunt iute, zici că-s curentul de la priză”. În tinerețe, dar și acum, Maria își câștigă existența din vânzarea produselor sale. Drumurile sale cu brânză la București, Brăila, Pitești sau Vâlcea sunt o amintire vie, o dovadă a rezistenței și a adaptabilității.

De la munca grea la satisfacția gustului autentic

Acum, „Bunica Maria” coboară ocazional în sat, pentru a face rost de semințe sau mălai, dar viața sa este preponderent legată de stână. Turiștii au contribuit la creșterea faima colibei sale, iar liniștea locurilor a atras mulți vizitatori. Are cinci copii, zece nepoți și șase strănepoți. „Pătrule, lasă-mă jos, măi copile!”, îi spune ea adesea unui nepot, când acesta o ia în brațe.

Maria Răduț, cum este numele ei de familie, își amintește cu drag de tatăl său, Ilie Răduț, ultimul veteran de război din Râu Sadului. Întrebată dacă simte greutăți, Maria răspunde cu seninătate: „Niciodată nu mi-a fost, că nu am știut alt trai. De unde să știu eu când îmi este ușor?”.

La casa sa din Râu Sadului, pe țesătura numită „chindea de icoane”, își așează șosetele de lână lucrate la piață. A fost până și în Israel, Palestina, Egipt și Iordania, locuri pe unde au umblat sfinții lui Iisus. Acum, cu ajutorul măgărușului Bobiță, „Bunica Maria” pornește înapoi pe traseele sale montane, de unde va aduce telemeaua și burduful, produse cu gustul inconfundabil al Țării Colibelor.