Conform Economistul.ro: Noi reguli UE stricte pentru ambalaje afectează toate companiile din lanțul de aprovizionare

Începând cu 12 august 2026, companiile care produc, importă, distribuie sau comercializează ambalaje și produse ambalate în Uniunea Europeană vor trebui să respecte noul Regulament UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR). Această legislație marchează o schimbare majoră, extinzând responsabilitatea dincolo de simpla raportare și reciclare a deșeurilor de ambalaje, și impunând obligații concrete încă din etapele de proiectare, fabricație și introducere pe piață.

Clarificarea rolurilor și responsabilităților în cadrul noii legislații

Prima etapă esențială pentru companii este determinarea precisă a rolului pe care îl joacă în lanțul de aprovizionare. Aceeași entitate poate fi, în funcție de contextul specific al tranzacției, considerată producător, importator, distribuitor sau chiar fabricant, conform definițiilor din regulament. Această încadrare nu este doar o formalitate, ci stabilește cine poartă responsabilitatea finală pentru conformitatea ambalajului.

Ulterior, companiile trebuie să identifice și să monitorizeze atent condițiile aplicabile fiecărui tip de ambalaj, incluzând materialele utilizate, substanțele chimice prezente, dimensiunile și gradul de reciclabilitate. Aceste detalii sunt cruciale pentru a demonstra respectarea cerințelor impuse de noul cadru legislativ.

Identificarea fabricantului: O provocare cheie pentru mediul de afaceri

Un aspect deosebit de important al PPWR vizează clarificarea rolului de „fabricant”, care, în practică, nu se suprapune întotdeauna cu entitatea care realizează fizic producția ambalajului. Pentru ambalajele comercializate sub un anumit nume sau marcă, fabricantul este, în general, operatorul economic sub al cărui nume sau marcă este introdus ambalajul pe piața UE.

În situațiile în care pe un ambalaj apar atât numele unei companii, cât și marca alteia, o analiză atentă este necesară pentru a stabili cine deține, de fapt, puterea de decizie în ceea ce privește proiectarea și specificațiile ambalajului. În cazul ambalajelor generice, standardizate și fără marcă, precum și pentru anumul ambalajele de transport, analiza se va concentra pe identificarea entității care comandă ambalajul și care îi stabilește caracteristicile de proiectare.

Parteneriatul cu furnizorii devine crucial

Deși responsabilitatea juridică principală cade pe umerii fabricantului, acesta nu poate întocmi documentația tehnică necesară fără informațiile esențiale furnizate de către producătorii de materiale, componente și alte ambalaje. Prin urmare, furnizorii au obligația de a transmite datele și documentele necesare pentru a demonstra conformitatea ambalajelor. Aceste informații includ, dar nu se limitează la, compoziția materialelor, rezultatele testelor de conformitate, date despre substanțele prezente, conținutul de material reciclat sau documentele aferente proceselor de fabricație.

O simplă declarație generală din partea furnizorului s-ar putea dovedi insuficientă, mai ales în cazurile în care lanțul de aprovizionare implică mai mulți actori. Asigurarea conformității cu PPWR necesită implicarea activă a tuturor operatorilor economici din lanțul de aprovizionare, fiecare având responsabilități specifice în funcție de rolul său. Chiar și retailerii vor ajunge să aibă responsabilități directe privind conformitatea ambalajelor produselor pe care le vând.

Pregătirea companiilor pentru implementarea ppwr

Din punct de vedere practic, conformarea cu noile cerințe nu trebuie gestionată exclusiv de departamentul de mediu al companiilor. Implementarea PPWR implică o colaborare strânsă între departamente precum achiziții, juridic, cercetare și dezvoltare, producție, calitate, logistică, fiscalitate și sustenabilitate.

Companiile ar trebui să inițieze un proces de inventariere a tuturor ambalajelor utilizate, clasificându-le în funcție de tip, material, proveniență și destinație. Următorul pas vizează stabilirea clară a responsabilității pentru fiecare flux operațional și identificarea operatorului economic care deține calitatea de „fabricant” conform regulamentului. Ulterior, se va analiza dacă pentru fiecare tip de ambalaj există documentație tehnică suficientă și dacă informațiile primite de la furnizori permit emiterea declarației UE de conformitate.

Consecințele neconformității și privirea pe termen lung

În cazul nerespectării prevederilor PPWR, autoritățile pot solicita, inițial, remedierea situației într-un termen rezonabil. Dacă neconformitatea persistă, pot fi impuse măsuri suplimentare, inclusiv restricționarea comercializării, retragerea de pe piață sau chiar rechemarea produselor ambalate. Riscurile pentru companii nu se limitează însă la sancțiuni directe, ci pot include și întârzieri în procesul de import, blocarea relațiilor cu distribuitorii sau cereri din partea clienților pentru schimbarea ambalajului sau a furnizorului.

Prin urmare, PPWR trebuie perceput nu doar ca un set de cerințe de mediu, ci ca un nou cadru de guvernanță a ambalajelor. Companiile care își clarifică rolurile, își consolidează relațiile cu furnizorii și pregătesc din timp dosarele de conformitate vor reduce semnificativ riscurile de întrerupere a activității și vor fi mai bine poziționate pentru etapele viitoare ale regulamentului, care vor aduce noi cerințe privind reciclabilitatea, conținutul de material reciclat, minimizarea și reutilizarea ambalajelor.

Sursa: Economistul.ro