Conform Descopera: Un experiment „înfricoșător” a încercat să afle factorii care influențează aparițiile văzute în oglinzi. Psihomanteum, o practică veche ce presupune așezarea în fața unei oglinzi într-o încăpere slab luminată, a fost punctul de plecare al unei cercetări menite să descifreze fenomenele neobișnuite asociate reflexiilor. Se spune că această metodă ar permite comunicarea cu persoane dragi decedate, o altă fațetă a paranormalului intersectată cu suferința pierderii. Oglinzile obișnuite, compuse din sticlă și un strat metalic, par simple obiecte, însă pot produce efecte surprinzătoare asupra minții umane.

Factorii care influențează aparițiile neobișnuite

Un nou studiu a investigat care sunt factorii ce determină apariția unor imagini sau senzații neobișnuite în oglindă și probabilitatea ca acestea să fie asociate cu persoane dragi decedate. Cercetarea a implicat 30 de participanți ale căror reacții au fost atent monitorizate. Obiectivul principal a fost înregistrarea experiențelor neobișnuite, precum senzația unei prezențe sau apariția unor fețe diferite de propria reflexie. Participanții puteau marca momentul în care aveau o astfel de experiență apăsând un buton. Toți voluntarii fuseseră selectați deoarece relataseră anterior o întâlnire cu o presupusă fantomă. Un grup de 15 participanți avea sinestezie, o particularitate neurologică ce implică o combinare neobișnuită a simțurilor. Această condiție nu este considerată o tulburare, ci o variație naturală a funcționării creierului, iar cercetătorii au vrut să afle dacă influențează apariția acestor experiențe neobișnuite.

Metodologia experimentului și rezultatele preliminare

În cadrul experimentului, participanții au fost rugați să mediteze timp de 15 minute la o persoană dragă decedată, urmată de o ședință de 45 de minute în fața unei oglinzi. În acest interval, cercetătorii au monitorizat ritmul cardiac al subiecților și au înregistrat factori de mediu precum câmpurile electromagnetice, fluctuațiile geomagnetice și temperatura, utilizând camere cu infraroșu. Ulterior, participanții și-au evaluat experiențele în funcție de intensitatea aparițiilor, realitatea percepută și gradul în care acestea păreau să ocupe un spațiu fizic. Rezultatele au fost comparate cu datele de monitorizare și cu chestionare privind creativitatea și gradul de sinestezie.

În mod neașteptat, studiul nu a identificat diferențe semnificative în intensitatea experiențelor neobișnuite între persoanele cu sinestezie și cele fără această particularitate. Totuși, cercetătorii au descoperit o corelație între creativitate și gradul de realitate percepută a imaginilor din oglindă, un rezultat parțial conform așteptărilor inițiale. Au fost observate și anumite asocieri cu factorii de mediu. Pentru participanții cu sinestezie, fluctuațiile geomagnetice și câmpurile electromagnetice au părut să influențeze percepția spațiului ocupat de aparițiile neobișnuite. Cercetătorii au mai identificat o corelație cu variabilitatea ritmului cardiac, efect ce nu a depins de prezența sinesteziei, conform informațiilor publicate de IFL Science.

Interacțiunea dintre factorii individuali și de mediu

Chiar dacă rezultatele sunt considerate neconcludente, autorii studiului sugerează că interacțiunea dintre particularitățile individuale, experiențele subiective și factorii de mediu ar putea explica de ce unele persoane văd în oglindă mai mult decât propria reflexie. Studiul a fost publicat în revista Journal of Anomalous Experience and Cognition.

Sursa: Descopera