Traficul comercial din America de Nord își schimbă rutele, cu efect direct asupra economiei

Podul Blue Water din Sarnia, Canada, a depășit podul Ambassador din Windsor ca punct de trecere comercială cel mai aglomerat la granița dintre Canada și Statele Unite, o premieră după decenii. Schimbarea este direct influențată de taxele mari de pe podul Ambassador, care au determinat companiile de transport să aleagă rute alternative.

Potrivit datelor Asociației Operatorilor de Poduri și Tuneluri, în 2025, podul Blue Water a înregistrat aproximativ 2,1 milioane de călătorii comerciale cu camioane, comparativ cu aproximativ 1,9 milioane pe podul Ambassador. Tendința a continuat și în 2026, cu 531.732 de treceri comerciale pe Blue Water Bridge în primele trei luni ale anului, față de 496.796 pe Ambassador.

Taxele mari, factorul decisiv

Taxele pentru camioanele comerciale pe podul Ambassador sunt cele mai ridicate din regiune — până la 27 de dolari pe axă —, de aproape patru ori mai mari decât cele de pe Blue Water Bridge și cele propuse pentru podul Gordie Howe, atunci când va fi finalizat. Această diferență a reorientat lanțurile de aprovizionare, modificând unul dintre cele mai aglomerate coridoare comerciale din America de Nord.

„Sensibilitatea la preț s-a instalat pe piața lanțului de aprovizionare”, a declarat pentru un post de știri canadian, Stephen Laskowski, președintele și directorul executiv al Canadian Trucking Alliance și Ontario Trucking Association. Laskowski a menționat că rezultatul este o distorsiune rară într-un punct nodal comercial critic al Americii de Nord.

Întârzieri persistente la podul Gordie Howe

Deschiderea podului Internațional Gordie Howe, menit să modernizeze și să descongestioneze coridorul Windsor-Detroit, a fost amânată de două ori și este încă incertă din punct de vedere politic și administrativ. În prezent, nu există o dată fermă de lansare.

Proiectul, evaluat ca un „proiect unic pentru o generație”, a depășit bugetul inițial de 5,4 miliarde de dolari cu aproximativ 700 de milioane de dolari, ajungând la un cost total de aproximativ 6,1 miliarde de dolari. Analize recente din Statele Unite estimează pierderi de până la 7 milioane de dolari americani pe săptămână, din cauza amânării deschiderii.

Matti Siemiatycki, profesor de geografie și planificare urbană la Universitatea din Toronto, a subliniat că modelul de parteneriat public-privat (P3), utilizat pentru construcția podului, nu a respectat întotdeauna promisiunea de a finaliza proiectele „la timp și în buget”. El adaugă că, în astfel de cazuri, guvernele sunt cele care, în cele din urmă, suportă costurile atunci când apar probleme.

Autoritățile competente nu au oferit un răspuns până la termenul limită.

Sursa: Cbc.ca