Conform Descopera: Mecanismele psihologice din spatele infidelității: Cum ajung oamenii să se mintă pe ei înșiși

Infidelitatea, o experiență care poate zgudui din temelii o relație, declanșează un complex proces psihologic la persoanele implicate. Chiar și atunci când cineva se consideră loial și corect față de partener, fapta de a înșela contrazice această imagine de sine. Psihologia numește această tensiune internă „disonanță cognitivă”, o stare în care comportamentul nu se aliniază cu convingerile. Cercetările sugerează că, pentru a diminua acest disconfort, oamenii pot recurge la diverse strategii de autojustificare.

Minimalizarea faptei, o strategie de apărare

Unul dintre mecanismele frecvent întâlnite este minimalizarea importanței infidelității. O aventură poate fi descrisă ca „o greșeală”, „ceva fără importanță” sau „o întâmplare minoră”. Prin aceste reinterpretări, comportamentul este prezentat ca fiind mai puțin incompatibil cu imaginea pe care persoana o are despre sine ca partener loial. Un studiu publicat în Journal of Social and Personal Relationships a arătat că participanții cărora li s-a sugerat că au fost infideli au minimalizat mai mult importanța presupusei fapte, comparativ cu cei care s-au considerat fideli. Această tehnică poate explica de ce aceeași situație poate fi percepută complet diferit de către cei implicați.

Justificarea, un proces gradual sau instantaneu

Autojustificarea nu apare întotdeauna exclusiv după ce infidelitatea a avut loc. Un studiu calitativ din 2023, realizat pe baza interviurilor cu bărbați aflați în relații stabile, a relevat că procesul de decizie spre infidelitate este adesea gradual. Justificarea și raționalizarea joacă un rol crucial pe parcursul acestui proces. Nemulțumirile din relație pot deveni argumente, iar apropierea de o altă persoană poate fi prezentată ca o consecință firească a acestor probleme. Astfel, persoana își construiește treptat un set de motive care fac pasul următor mai ușor de acceptat.

Diferența dintre minciuna față de partener și cea față de sine

Ascunderea unei aventuri de partener implică o minciună adresată direct celuilalt. Modificarea interpretării propriilor fapte pentru a ajunge la o împăcare interioară este, însă, un proces psihologic distinct. Cercetările au indicat că schimbarea atitudinii față de infidelitate și modificarea imaginii despre sine sunt asociate cu o reducere a disconfortului psihologic. Pentru infidelitatea offline, schimbarea imaginii de sine a fost un factor cheie în acest proces de reducere a tensiunii.

Cum justificarea facilitează repetarea comportamentului

Un mecanism similar a fost observat și în studii privind comportamentul necinstit, chiar dacă nu au vizat direct infidelitatea. Cercetările sugerează că justificările care prezintă comportamentul necinstit ca fiind în beneficiul altora pot reduce tensiunea psihologică. Aceasta poate duce, în anumite condiții, la o creștere a frecvenței comportamentului respectiv. O justificare, deși nu schimbă fapta în sine, poate altera percepția persoanei asupra acesteia, diminuând bariera psihologică în fața unor acțiuni similare pe viitor.

Atribuirea responsabilității: de la alegere la circumstanță

Justificări de genul „Am făcut asta pentru că relația mea era deja compromisă” mută responsabilitatea de la decizia personală la circumstanțele exterioare. Persoana poate ajunge să perceapă aventura nu ca pe o alegere proprie, ci ca pe rezultatul problemelor din cuplu. Cercetările au identificat negarea responsabilității și modificarea imaginii de sine ca mecanisme asociate cu un nivel mai scăzut de disconfort psihologic ulterior infidelității.

Deși problemele dintr-un cuplu pot contribui la apariția infidelității, această cauză nu poate fi considerată universală. Cauzele și mecanismele psihologice variază de la o persoană la alta, influențate de factori precum satisfacția în relație, atașamentul sau nevoile personale. Un studiu din Journal of Sex & Marital Therapy a identificat diverse combinații de caracteristici personale, precum narcisismul sau experiența anterioară de trădare, care, alături de autojustificare, pot contribui la infidelitate.

Întrebarea dacă persoana este conștientă de faptul că se justifică este complexă. Cercetările asupra disonanței cognitive arată că indivizii își pot modifica atitudinile și imaginea de sine pentru a reduce conflictul intern. Astfel, o explicație precum „relația avea probleme” devine, prin interpretare, „pentru că relația avea probleme, ceea ce am făcut era inevitabil”. Imaginea pe care o avem despre noi înșine este crucială, iar atunci când comportamentul intră în conflict cu aceasta, psihicul caută căi de a diminua tensiunea, adesea prin modificarea percepției asupra faptei. Deși nu toți cei care înșală își construiesc deliberat o minciună, mecanisme precum minimalizarea, schimbarea atitudinii și reducerea responsabilității sunt modalități prin care disconfortul asociat unui comportament neconform cu propriile valori poate fi diminuat. Un studiu experimental a relevat că persoanele care se percepeau ca fiind infidele îşi minimizau mai mult importanţa faptei. Un alt studiu calitativ din 2023 a urmărit procesul prin care bărbaţii îşi justifică treptat decizia de a înşela.

Sursa: Descopera