Conform Economistul.ro: Industria de apărare europeană intră într-un nou ciclu economic, cu investiții record

Deciziile politice și strategice la nivelul NATO și Uniunii Europene inițiază un nou capitol economic pentru industria de apărare. Creșterea accelerată a bugetelor militare, ținte investiționale fără precedent și presiunea asupra capacităților de producție transformă sectorul din prioritate militară într-un motor de dezvoltare economică și industrială. Aceste angajamente se traduc în programe multianuale de înzestrare și investiții publice, generând o cerere susținută pentru industrie.

Summitul NATO de la Haga, din 2025, a stabilit majorarea cheltuielilor pentru apărare la 5% din PIB, din care 3,5% pentru capabilități militare și 1,5% pentru investiții conexe securității. Conform unui raport EY-Parthenon / DekaBank, statele europene membre NATO trebuie să suplimenteze cheltuielile de apărare cu aproximativ 320 de miliarde de euro anual, la care se adaugă alte 330 de miliarde de euro pentru investiții în securitate. Analiza indică faptul că investițiile militare în țările NATO se concentrează pe capabilități aeriene (35%), apărare antiaeriană (23%), forțe terestre (22%) și forțe navale (21%), cu un accent major pe zona aeriană și antiaeriană.

România, implicată în programe majore de înzestrare

La nivel național, aceste angajamente se materializează prin programe concrete de înzestrare. România se aliniază acestui trend cu proiecte semnificative în apărarea aeriană și antiaeriană. În ultimii ani, țara noastră a comandat 67 de avioane F-16, sisteme Patriot în valoare de circa 4 miliarde USD și sisteme Mistral prin proiectul MANPAD, depășind 600 de milioane de euro. De asemenea, a fost selectat câștigătorul pentru programul Shorad – Vshorad, dedicat apărării antiaeriene cu rază scurtă și foarte scurtă, estimat la peste 2 miliarde de euro. Această direcție corespunde priorităților NATO privind consolidarea apărării aeriene. În paralel, România își extinde investițiile în apărarea antiaeriană și stocurile aferente de muniții, prin programul SAFE.

Contextul geopolitic și dinamica investițională generază un dublu efect pentru România. Pe termen scurt, creșterea cheltuielilor de apărare influențează prioritățile bugetare. Pe termen mediu și lung, programele de înzestrare pun bazele unei industrii de apărare mai competitive și tehnologizate, cu efecte pozitive la nivel economic.

Potențialul industriei naționale și decalajele existente

Aceste investiții consolidează capacitatea de descurajare și reduc vulnerabilitățile de securitate, stimulând dezvoltarea industrială pe verticală și orizontală. Companii din diverse sectoare, precum metalurgia, siderurgia, industria auto sau cele software, pot fi integrate în lanțul de aprovizionare. Rezultatul este un ecosistem industrial complex, cu integrare tehnologică și standarde înalte de calitate, care generează locuri de muncă stabile, bine plătite și cu grad înalt de calificare. Transferul de tehnologie și efectele „spillover” către sectoarele civile amplifică impactul economic, sporind reziliența și inovația la nivel național.

Cu toate acestea, industria națională de apărare se confruntă cu un decalaj semnificativ, cauzat de subfinanțarea prelungită și lipsa investițiilor. România nu are nicio companie inclusă în TOP 100 global al firmelor din industria de apărare după venituri. În comparație, Polonia, prin PGZ, și Cehia, prin Czechoslovak Group, dețin câte o companie în acest clasament, ambele raportând creșteri notabile ale veniturilor. Această situație oferă speranță, demonstrând că țări de pe flancul estic al NATO pot dezvolta actori industriali relevanți, prin continuitate, capacitate de producție și colaborări în programe majore.

Beneficiile economice și tehnologice pentru România nu vor apărea automat. Ele depind de politici publice stabile, parteneriate strategice cu sectorul privat și capacitatea de a transforma cererea militară într-un catalizator pentru dezvoltare și creare de competențe locale.

În următorii ani, industria de apărare va testa capacitatea statelor europene de a conecta securitatea cu dezvoltarea industrială. România are posibilitatea să transforme presiunea contextului geopolitic într-un avantaj economic, valorificând această oportunitate printr-o viziune industrială clară și colaborare între sectorul public și cel privat.

Sursa: Economistul.ro