Conform Digi24: Oamenii își pot estima corect durata vieții? Ce spune un studiu cu 2.000 de participanți japonezi

Oamenii sunt surprinzător de buni la estimarea vârstei până la care vor trăi, însă există o eroare frecventă pe care mulți o fac: își subestimează longevitatea. Un studiu desfășurat pe parcursul a 28 de ani în Japonia, pe un eșantion de peste 2.000 de adulți cu vârsta de 60 de ani și peste, a arătat că persoanele care își anticipau o viață mai lungă au și trăit, în general, mai mult. Cu toate acestea, un procent semnificativ de 59% dintre participanții ale căror date au putut fi analizate au depășit vârsta estimată.

Cercetarea, condusă de sociologul Shohei Okamoto de la Universitatea din Tsukuba, a analizat date din Studiul japonez privind dinamica îmbătrânirii și sănătății. În 1996, participanții au fost întrebați la ce vârstă se așteaptă să ajungă. Dintre cei peste 2.400 de respondenți, aproximativ 2.054 au indicat o vârstă concretă, variind între 63 și 120 de ani. Cercetătorii au putut apoi să urmărească soarta acestor persoane timp de până la 28 de ani, comparând estimările cu durata reală de viață.

Corelația dintre așteptări și longevitate

Analiza datelor a relevat o asociere clară: persoanele care își anticipau o viață mai lungă au avut, în general, o supraviețuire pe măsură. Această legătură s-a menținut chiar și după ce au fost luați în calcul factori precum vârsta, sexul, statutul socioeconomic și starea de sănătate. Totuși, studiul nu poate demonstra o relație de cauzalitate directă între optimismul legat de propria longevitate și o viață mai lungă.

O explicație alternativă este că oamenii își bazează estimările pe o cunoaștere, conștientă sau nu, a propriei sănătăți, a obiceiurilor sau a istoricului familial. O persoană care se simte sănătoasă ar putea anticipa o viață mai lungă, având, totodată, și șanse mai mari să o trăiască. Deși cercetătorii au luat în considerare anumiți factori de sănătate, este posibil ca alți factori nemăsurați să fi influențat atât așteptările, cât și durata de viață reală.

Estimările nu au fost perfecte, iar numărul 80 a jucat un rol

Previziunile participanților nu au fost neapărat estimări personalizate foarte precise ale speranței de viață. Un calcul statistic a arătat că fiecare an suplimentar de speranță de viață estimată era asociat cu doar aproximativ 0,12 ani suplimentari de supraviețuire reală. Legătura a existat, dar nu a fost suficient de puternică pentru a considera estimările individuale de o mare acuratețe.

Erorile de estimare au variat între grupuri. Femeile și persoanele cu un nivel educațional mai ridicat au avut o probabilitate mai mare să trăiască mai mult decât anticipaseră, în timp ce persoanele cu o sănătate precară au avut o probabilitate mai mică. O observație interesantă a fost legată de frecvența cu care participanții au menționat vârsta de 80 de ani ca țintă. Această cifră era apropiată de speranța de viață combinată la naștere în Japonia în 1996, sugerând că mulți s-au bazat pe o medie generală a populației, în loc de o estimare individuală bazată pe vârsta lor actuală și sex.

Consecințele financiare ale subestimării longevitații

Modul în care oamenii își percep propria longevitate poate avea implicații semnificative asupra deciziilor financiare, în special cele legate de pensie și economii. Subestimarea speranței de viață poate duce la insuficiența fondurilor pentru pensie, în timp ce supraestimarea ar putea conduce la economii excesive și la o austeritate nejustificată. Cercetătorii sugerează că informații mai clare și personalizate despre speranța de viață rămasă ar putea ajuta oamenii să ia decizii financiare mai bune.

Studiul are și limitări importante. Participanții și-au exprimat estimările o singură dată, în 1996, ceea ce a împiedicat urmărirea modului în care evenimente ulterioare, precum un diagnostic medical sau decesul unei persoane dragi, ar fi putut influența percepția asupra propriei longevitații. De asemenea, datele nu au inclus informații detaliate despre istoricul familial, un factor potențial relevant pentru evaluarea perspectivelor de viață. Concluziile se aplică strict adulților în vârstă din Japonia, iar extrapolarea lor la alte populații sau grupe de vârstă trebuie făcută cu prudență, din cauza diferențelor culturale, sociale și economice.

Sursa: Digi24