Suspecții în cazul jafului Tezaurului Dacic se plâng de condițiile din detenție și lansează semnale interpretabile

Procesul suspecților implicați în jaful Tezaurului Dacic, expus la Muzeul Drents din Assen, a început, iar primele mărturii au stârnit controverse. Starea generală a acuzaților pare a fi una precară, aceștia plângându-se de condițiile din închisoare. Unul dintre suspecți a lăsat să se înțeleagă că ar putea face dezvăluiri, ceea ce a generat speculații.

Mărturii despre condițiile de detenție

Chesley W., în vârstă de 37 de ani, a vorbit despre experiența sa în detenție, descriind-o ca fiind una brutală. Acesta a menționat că a fost tratat „ca un animal” și a petrecut șase luni într-o celulă insalubră, infestată cu șobolani. Publicarea fotografiei și a numelui său pe internet l-au marcat profund, având în vedere că informațiile publicate online nu dispar niciodată. Chesley W. are un trecut marcat de probleme cu legea, fiind condamnat anterior pentru jaf, deținere de arme, conducere sub influența alcoolului și furt din magazine. În trecut, a fost diagnosticat cu o tulburare de personalitate.

Bernhard Z., un alt suspect, are un trecut similar cu al lui Chesley W. și a fost închis pentru fapte cu violență, inclusiv spargere de locuințe. De asemenea, Z. are un istoric de vandalism, agresiune, posesie de droguri și conducere sub influența alcoolului. Acesta este un obișnuit al serviciului de probațiune, confruntându-se cu dependența de droguri și lipsa unei vieți stabile. În fața instanței, Z. a declarat că își păstrează calmul, dar este „foarte furios”, rezervându-și dreptul de a nu face declarații. Ulterior, a sugerat că ar putea oferi detalii relevante, lăsând deschisă posibilitatea unor dezvăluiri viitoare.

Reacțiile celorlalți suspecți și perspectiva muzeului

Jan B., în vârstă de doar 21 de ani, a fost primul interogat. Acesta a refuzat să coopereze cu serviciul de probațiune. Se discută posibilitatea ca B. să fie judecat ca minor. Acesta a lucrat ca pictor în Heerhugowaard și a locuit acolo cu părinții săi. Serviciul de probațiune și-a exprimat îngrijorarea cu privire la motivele care l-au determinat să participe la jaf, nefiind clar dacă a fost vorba de bani sau de influență. B. are un cazier judiciar curat. În instanță, B. a invocat, de asemenea, dreptul la tăcere.

Robert Van Langh, directorul Muzeului Drents, a subliniat impactul jafului, descriind acțiunea ca fiind una fără precedent, cu consecințe profunde, atât pe plan intern, cât și internațional. Acesta a accentuat valoarea culturală și spirituală a obiectelor furate, considerându-le o parte sacră a identității românești. Van Langh a descris „o perioadă oribilă” care s-a încheiat odată cu returnarea obiectelor.

Prejudiciul adus României și investigațiile în curs

Jaful nu a fost văzut doar ca o pierdere materială, ci ca o „rană în memoria colectivă”. Van Langh a accentuat șocul resimțit în România, având în vedere incertitudinea cu privire la soarta obiectelor furate. Directorul a vorbit despre furia și neîncrederea generate de acest eveniment, subliniind că furtul a fost folosit pentru a produce tensiuni în România.

Procesul continuă, iar declarațiile suspecților și evoluția anchetei vor influența cursul evenimentelor.