Conform Economistul.ro: Europa, forță științifică, dar cu provocări în transformarea cercetării

Uniunea Europeană se menține în topul mondial al producției științifice, însă se confruntă cu dificultăți majore în a transpune aceste cunoștințe în tehnologii strategice, companii performante și creștere economică substanțială. Un raport recent al Comisiei Europene subliniază că, deși Europa generează volume mari de cercetare de calitate, are o capacitate mai redusă de a valorifica aceste rezultate la scară largă, comparativ cu principalii concurenți globali.

Investițiile insuficiente, fragmentarea sistemelor naționale, provocările în finanțarea inovației și competiția internațională acerbă sunt identificate ca fiind principalele obstacole în calea atingerii unui leadership tehnologic și economic.

Decalajul dintre cercetare și piață: o problemă strategică

Raportul „Science, Research and Innovation Performance of the EU 2026” evidențiază un contrast persistent: universitățile și centrele de cercetare europene sunt capabile să producă inovație de înaltă calitate, dar o proporție mai mică din aceasta ajunge să se materializeze în companii de succes, tehnologii comerciale competitive sau poziții dominante pe piață. Uniunea ocupă locul al doilea la nivel mondial în ceea ce privește producția științifică, iar 57% dintre publicațiile sale implică colaborări internaționale, demonstrând un ecosistem de cercetare robust.

Cu toate acestea, eficiența în transformarea acestui potențial în avantaje competitive durabile este vizibil mai scăzută. Comisia atrage atenția asupra dificultăților întâmpinate în domenii esențiale precum inteligența artificială, semiconductorii avansați și cloud computing, unde Europa are nevoie să consolideze lanțul valoric complet, de la cercetare fundamentală la industrializare și implementare pe piață.

Nevoie de investiții masive și coordonare

Pentru a atinge obiectivul ambițios ca investițiile în cercetare și dezvoltare să reprezinte 3% din produsul intern brut până în 2030, Uniunea Europeană ar avea nevoie de fonduri suplimentare estimate la 560 de miliarde de euro. Această cifră, deși impresionantă, necesită o analiză detaliată a metodologiei de calcul pentru a stabili alocarea corectă pe termen și între sectoarele public și privat.

Pe lângă nevoia de capital, fragmentarea sistemelor naționale de cercetare și inovare reprezintă un alt impediment major. Diversitatea instituțiilor, infrastructurilor și surselor de finanțare, deși poate aduce beneficii, limitează adesea capacitatea Europei de a concentra resurse suficiente în domenii tehnologice critice unde competitorii operează la scară mult mai mare. Coordonarea priorităților și a investițiilor la nivel european și național este esențială pentru a depăși această barieră.

Dezvoltarea companiilor inovatoare după etapa incipientă de cercetare întâmpină de asemenea blocaje semnificative. Accesul la finanțare adecvată pentru scalare, valorificarea eficientă a cunoștințelor și implementarea rapidă a tehnologiilor sunt factori critici care pot împiedica transformarea descoperirilor științifice în produse și servicii de succes pe piața globală. Comisia pregătește acte legislative precum European Research Area Act și European Innovation Act, menite să consolideze coordonarea, să faciliteze accesul la finanțare și să optimizeze utilizarea proprietății intelectuale, însă acestea sunt instrumente distincte de concluziile raportului.

Sursa: Economistul.ro