Conform Index.hu: Budapesta anunță construirea unui prag pe Dunăre, în apropiere de centrala nucleară de la Paks, pentru a asigura alimentarea cu apă de răcire. Lucrările, care implică 145.000 de metri cubi de piatră, încep joi, între centrala nucleară și localitatea Dunaszentbenedek.

Magyar Peter a făcut anunțul miercuri, după o ședință de guvern desfășurată în regiunea Paks. Costul intervenției este estimat la aproximativ 6 miliarde de forinți (aproximativ 16 milioane de euro), în timp ce oprirea completă a centralei ar genera lunar un prejudiciu de cel puțin 50 de miliarde de forinți (aproximativ 135 milioane de euro) pentru buget.

Această decizie survine în contextul unei dezbateri intense din ultimele două săptămâni, care a spart un tabu de peste trei decenii în domeniul hidroenergeticii și al managementului apelor din Ungaria. Subiectul construirii de astfel de structuri pe cursul fluviilor era evitat de profesioniști și politicieni încă de la schimbarea regimului din 1989.

Reapariția dezbaterii despre baraje pe Dunăre

Dezbaterea publică pe tema gestionării apelor a început pe 27 iulie, când Fundația pentru Creștere Armonioasă (care include cercetări economice ale profesorului universitar Gyorgy Laszlo) a publicat un document de analiză. Acesta propunea transformarea sistemului de canale din țară prin construirea a 3.000-5.000 de structuri de reglare a nivelului apei, cu un cost estimat la 200 de miliarde de forinți (aproximativ 540 milioane de euro). Propunerea includea și realizarea unor astfel de obiective la Adony și Fajsz, evaluate la aproximativ 350 de miliarde de forinți (aproximativ 945 milioane de euro).

Aceste propuneri au fost percepute ca o spargere a unui tabu, la fel cum este considerată și decizia de acum. Construcția de structuri hidrotehnice pe fluvii reprezintă un subiect sensibil pentru sectorul de apărare al Ungariei încă de la controversa legată de barajul de la Nagymaros, din perioada de tranziție post-comunistă.

Argumentul central al documentului de analiză era că albia Dunării a scăzut cu 1-1,5 metri în ultimii cincizeci de ani. Această scădere pune în pericol sursele de apă potabilă filtrate din pânza freatică, zonele umede care se usucă, inclusiv rezervația naturală Gemenc, dar și navigația internațională și, crucial, răcirea centralei nucleare de la Paks.

Criza de la Paks a accelerat deciziile

Situația a devenit critică pe 1 august, când unul dintre blocurile funcționale ale centralei nucleare de la Paks a fost oprit. În următoarele zile, aproape toate cele patru reactoare au fost la un pas de oprire completă, o situație fără precedent în istoria unității. Pe 4 august, la ora 01:30, prim-ministrul a declarat că centrala era la câțiva milimetri de o oprire totală.

În acest context, dezbaterile s-au intensificat. Pe 3 august, Bardos Deak Peter, președintele Duna Charta, a argumentat, într-un articol de opinie, împotriva construcției de baraje. El a susținut că problema lipsei de apă pentru răcire nu este cauzată de un debit insuficient al Dunării, ci de o dimensionare greșită a prizei de apă de răcire realizată în 1975, care nu a luat în considerare nivelurile de apă estimate pentru următorii o sută de ani.

Alte voci au ridicat, de asemenea, obiecții, sugerând că un curs de apă mai lent ar crește temperatura apei, iar apa recirculată ar depăși limitele ecologice. Totuși, Gyorgy Laszlo a răspuns, clarificând că nivelul, debitul și temperatura apei sunt probleme distincte. El a propus și posibilitatea construirii unor instalații cu cădere mai mică, complet deschise, menite să regleze nivelul apei, nu neapărat pentru producție de energie.

Pe 5 august, Gyorgy Laszlo a prezentat trei soluții tehnice temporare: construcția de pintenii sau diguri de deviere, baraje de susținere și pompe de mare putere. El a subliniat nevoia de soluții rapide, în zile și săptămâni, nu în luni, făcând referire la o intervenție similară realizată în doar două săptămâni în 1983, pe fondul unui nivel extrem de scăzut al Dunării.

Decizia guvernului de a construi pragul pe Dunăre, cu un volum total de 145.000 de metri cubi de piatră, reprezintă o soluție de urgență, un proiect prioritar. Prin aceste măsuri, se dorește ca nivelul apei la priza de răcire să nu scadă sub -90 de centimetri în următoarele săptămâni.

Pe lângă acestea, se pregătește și scufundarea controlată a două șalupe cu o lungime de 80 de metri, care ar putea crește nivelul apei cu până la 20 de centimetri pe termen scurt. Proiectarea implică Universitatea Tehnică din Budapesta, iar coordonarea este asigurată de generalul Kadar Pal. Aproximativ o sută de militari lucrează la fața locului, în ture de 24 de ore, iar procesul de autorizare se desfășoară în paralel cu lucrările.

Premierul a subliniat importanța acțiunii rapide: „Dunărea ne oferă acum zile, nu luni.” Costul de 6 miliarde de forinți este justificat prin comparație cu pierderile zilnice cauzate de oprirea centralei. Această intervenție este considerată o măsură de gestionare a crizei, fiind prima de acest gen pe Dunăre după 1995, când s-a construit un prag la Dunakiliti.

Un aspect important care rămâne nerezolvat este riscul ca apa mai lentă să se încălzească, afectând răcirea centralei, o problemă ridicată de Duna Charta, independent de nivelul apei.

Sursa: Index.hu