Conform HotNews: Centralele pe cărbune, o tehnologie depășită, dar încă invocată în dezbateri

România se confruntă cu o dilemă energetică complexă, în care centralele pe cărbune, similare cu tehnologia depășită a pagerelor, continuă să fie subiect de discuție, în ciuda costurilor ridicate de producție și a impactului negativ asupra mediului. Potrivit expertului Corina MURAFA, revenirea la astfel de tehnologii ar fi un pas înapoi, comparabil cu renunțarea la smartphone-uri în favoarea pagerelor. Chiar și cele mai avansate tehnologii de extracție a cărbunelui nu pot gestiona emisiile la nivel global, iar fiecare megawatt produs pe cărbune accelerează schimbările climatice și creează un cerc vicios ce afectează alte surse de energie.

Capacitatea instalată pe cărbune, subutilizată semnificativ

Deși România dispune de o capacitate instalată de 1600 de megawați pe cărbune, în vara acestui an, producția maximă nu a depășit 800-900 de megawați. Multe dintre aceste grupuri sunt în conservare, nefiind dezafectate complet. Strategia inițială prevedea menținerea a 1000 de megawați până în 2032, însă realitatea pieței arată o subutilizare frecventă a capacității. Producția de energie de la aceste centrale este considerată ineficientă din punct de vedere tehnic și comercial, traderii preferând importul de energie la prețuri mai mici.

Energiile regenerabile, neglijate în detrimentul altor surse

În ciuda potențialului lor, energiile regenerabile, în special stocarea pe baterii, au fost adesea „cenușăresele” strategiilor energetice naționale. Deciziile politice au favorizat în ultimii ani gazeificarea extinsă, energia nucleară și, ocazional, cărbunele, ignorând investițiile necesare în soluții de stocare. Acest lucru a permis și companiilor de stat să-și consolideze poziția, stocarea reprezentând un potențial concurent.

Mai mult, România ar fi putut valorifica existența unei fabrici de baterii pentru a crea un lanț valoric integrat, însă oportunitatea a fost în mare parte ratată, producția internă fiind preponderent destinată exportului. Riscul dependenței de tehnologia chineză în domeniul regenerabilelor este real, însă strategia de diversificare, chiar dacă nefinalizată, rămâne esențială.

Gazul din Marea Neagră, deși o resursă importantă, nu va fi suficient pentru a acoperi consumul prognozat, în contextul cererii europene și a riscurilor de securitate din regiune. Problemele fundamentale ale sistemului energetic românesc includ politizarea, corupția, lipsa de transparență și utilizarea neeconomică a resurselor, acestea frânând investițiile și dezvoltarea.

În ciuda provocărilor, speranța rămâne. Dezvoltarea tehnologiei și o mai bună conștientizare a consumatorilor, alături de rolul tot mai important al prosumatorilor, conturează un viitor energetic mai rezilient. Corina MURAFA se arată optimistă, subliniind importanța tehnologiilor descentralizate și a apartenenței României la Uniunea Europeană.

Proiectele energetice noi, supuse unor noi reguli europene

În contextul eforturilor de a reduce dependența de tehnologiile non-europene, Uniunea Europeană impune ca proiectele energetice noi, finanțate din fonduri publice, să includă minimum 40-50% componente „made in Europe”. Această măsură vizează stimularea producției interne și protejarea împotriva dependenței de actori globali, precum China, lider în producția de baterii. În ciuda capacității de producție mult mai mari a Chinei, care permite prețuri competitive, UE dorește să-și consolideze propriul sector verde.

Sursa: HotNews