Furnicile dezvăluie un comportament inedit: o specie „curăță” alta

Cercetătorii au descoperit un nou comportament neobișnuit în lumea furnicilor, marcând primul caz cunoscut în care o specie „curăță” o alta, de dimensiuni mult mai mari. Fenomenul a fost observat în deșerturile din sud-estul statului ARIZONA, unde furnicile Pogonomyrmex sunt „vizitate” de o altă specie, Dorymyrmex. În mod surprinzător, aceste interacțiuni nu sunt acte de agresiune, ci mai degrabă o relație de curățenie.

Un „pește-curățător” în lumea furnicilor

Entomologul Mark Moffett, cercetător asociat la Smithsonian National Museum of Natural History (SUA), a fost cel care a observat și documentat acest comportament inedit. El compară această nouă specie de furnică cu peștii marini mici care curăță pielea moartă și paraziții de pe pești mai mari, uneori chiar de pe prădători precum rechinii. Moffett a descris furnicile Pogonomyrmex ca fiind „echivalentul din lumea insectelor al peștilor curățători din ocean”. Acestea, deși potențial periculoase, par a permite vizitatorilor să le curețe.

Descoperirea a avut loc în timpul unei vizite la o stație de cercetare din Munții CHIRICAHUA. Moffett, un specialist în biologia socială a furnicilor, a observat comportamentul în timp ce își savura cafeaua. A remarcat că unele furnici, de un roșu distinctiv, păreau nemișcate. La o analiză mai atentă, a constatat că acestea erau „vizitate” de mici furnici Dorymyrmex. Inițial, Moffett a presupus că este vorba despre un act de agresivitate, dar a observat că furnicile mai mari păreau să caute interacțiunea.

Mecanismul „curățării” și beneficiile

Procesul este specific. Furnicile Pogonomyrmex se apropie de cuibul Dorymyrmex, rămânând nemișcate, cu mandibulele deschise. În scurt timp, o furnică Dorymyrmex iese, urcându-se pe cealaltă și începând inspecția. Interacțiunile pot dura de la câteva secunde la câteva minute, uneori implicând până la cinci furnici Dorymyrmex simultan. Acestea folosesc organele bucale asemănătoare unor limbi pentru a „lingă” întreaga suprafață a corpului, inclusiv între mandibulele zimțate. Furnicile mari tolerează acest proces fără a ataca. Când doresc să plece, scutură ușor „oaspeții”, uneori răsturnându-se înainte de a fugi.

Deși nu este clar ce beneficii aduce exact această relație, cercetătorii presupun că furnicile Dorymyrmex consumă particule minuscule bogate în calorii de pe corpul celor mari, eventual resturi de semințe. De asemenea, se speculează că acest comportament ar putea avea beneficii pentru Pogonomyrmex, ajutând la îndepărtarea paraziților sau facilitând curățarea unor zone greu accesibile. Studiile viitoare vor explora efectul acestui comportament asupra sănătății și microbiomului ambelor specii. Moffett subliniază importanța atenției cercetătorilor la detalii, chiar și în cazul celor mai mici specii.

Studiul a fost publicat în revista Ecology and Evolution.

Sursa: Descopera