Conform Mediafax: Stilul vorbirii, indicator cheie pentru sănătatea mintală a copiilor

Modul în care copiii își povestesc experiențele dificile ar putea oferi indicii importante despre riscul de a dezvolta probleme de sănătate mintală, sugerează un nou studiu de la Universitatea Stanford. Potrivit cercetătorilor, modul în care un copil își exprimă povestea, mai degrabă decât conținutul propriu-zis al acesteia, este un predictor mai precis al vulnerabilităților viitoare.

Expunerea la stres în primii ani de viață reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, fiind asociată cu până la o treime dintre diagnosticele psihiatrice la nivel mondial la vârsta adultă. Experții subliniază lipsa unor instrumente eficiente pentru identificarea timpurie a copiilor cu risc crescut.

Analiza lingvistică, un nou instrument de detectare

Cercetarea, publicată recent, a implicat intervievarea a peste 200 de copii cu vârste cuprinse între nouă și treisprezece ani. Aceștia au fost rugați să descrie experiențe stresante din viața lor, iar răspunsurile au fost analizate cu ajutorul unor instrumente bazate pe inteligență artificială.

Rezultatele au indicat că anumite trăsături ale stilului de exprimare pot ajuta la estimarea riscului de a dezvolta anxietate sau depresie. Printre indicatorii de risc se numără folosirea frecventă a prepozițiilor, care sugerează o narațiune mai complexă, și un limbaj categoric, marcat de cuvinte precum „întotdeauna” sau „niciodată”.

În contrast, copiii care au utilizat mai des pronume la persoana a treia, precum „el” sau „ea”, și care și-au orientat atenția spre ceilalți și spre mediul înconjurător au prezentat un risc mai scăzut de probleme de sănătate mintală. Această abordare indică o mai bună focalizare pe conexiunile sociale și o perspectivă mai largă asupra evenimentelor.

Chase Antonacci, autorul principal al studiului, a declarat că această cercetare oferă o bază solidă pentru dezvoltarea unor instrumente scalabile care pot identifica markerii de risc înainte de apariția unui diagnostic. Adolescența este perioada critică în care depresia și anxietatea se manifestă cel mai frecvent, iar odată instalate, aceste afecțiuni sunt greu de tratat.

Conținutul poveștii, un indiciu secundar

Pe lângă stilul de exprimare, cercetătorii au analizat și conținutul narațiunilor copiilor. Deși mai puțin predictiv pentru apariția unor afecțiuni clinice, conținutul a oferit informații valoroase despre gravitatea problemelor.

Poveștile centrate pe conflict, teamă și suferință, incluzând termeni precum „luptă”, „înfricoșător” sau „atacat”, au fost asociate cu un risc mai ridicat. Aceste relatări au descris frecvent situații de violență fizică, excludere socială sau evenimente cu o puternică încărcătură emoțională.

Narațiunile despre activități și hobby-uri, cu un limbaj legat de jocuri, sport sau animale de companie, precum și descrierile unor rutine cotidiene, au fost asociate cu un risc mai scăzut.

Autorii studiului subliniază că, deși conținutul poveștilor oferă informații despre evenimentele trăite de copii, stilul în care acestea sunt relatate dezvăluie modul în care aceștia își procesează și înțeleg experiențele. Această distincție este esențială pentru a înțelege de ce unii copii, deși expuși la factori de stres, manifestă o reziliență mai mare, în timp ce alții dezvoltă tulburări emoționale.

Sursa: Mediafax