Conform Playtech.ro: Neuronii sensibili la oxitocină, cheia comportamentului social și a fricii

Oamenii de știință japonezi au descoperit că aceiași neuroni din creier ar putea juca un rol crucial atât în comportamentul social, cât și în modul în care procesăm frica. Studiul, realizat pe șoareci, sugerează o legătură neașteptată între eliberarea oxitocinei și reacțiile noastre la interacțiunile sociale și la potențialele pericole.

nnCercetătorii au modificat genetic șoareci pentru a putea interveni selectiv asupra neuronilor sensibili la oxitocină, localizați într-o zonă specifică a creierului numită PVT (Nucleul Paraventricular Thalamic). Prin reducerea sau stimularea activității acestor celule, echipa a observat impactul direct asupra reacțiilor animalelor.

Impactul asupra interacțiunii sociale

Atunci când activitatea neuronilor sensibili la oxitocină a fost inhibată, șoarecii au manifestat o scădere notabilă a interesului față de animale necunoscute. Această constatare a fost consistentă în două teste diferite, excluzând posibilitatea ca modificarea să fie cauzată de o scădere a mobilității sau de o creștere generală a anxietății la animale.

Curios, stimularea directă a aceluiași grup de neuroni nu a condus automat la o creștere a sociabilității. Acest rezultat sugerează că activitatea acestor celule este necesară pentru desfășurarea normală a comportamentului social, dar simpla lor activare nu este suficientă pentru a genera o dorință sporită de apropiere.

Legătura dintre oxitocină și frică

Pe lângă rolul în comportamentul social, cercetătorii au investigat și conexiunea acestor neuroni cu frica. Șoarecii au fost supuși unui proces de condiționare, asociind un anumit spațiu cu un șoc electric ușor. Ulterior, animalele au fost reintroduse în același spațiu, dar fără a mai primi șocul, pentru a evalua viteza cu care învățau că locul nu mai reprezintă un pericol.

În cazul inhibării neuronilor sensibili la oxitocină, șoarecii și-au păstrat amintirea inițială a fricii și au întâmpinat dificultăți în a procesa faptul că situația devenise sigură. Aceștia au continuat să aibă reacții de înghețare, specifice fricii, chiar și în absența unui pericol real.

Efecte variabile ale oxitocinei

În faza inițială a procesului de eliminare a fricii, activarea neuronilor a produs efectul opus. Șoarecii au manifestat mai puține reacții de înghețare, sugerând că acești neuroni ar putea contribui la învățarea faptului că un pericol a dispărut.

Cu toate acestea, acest efect nu a fost pe termen lung. Testările efectuate a doua zi și o săptămână mai târziu nu au mai arătat diferențe semnificative. Acest aspect este important, subliniind că influența oxitocinei asupra fricii nu pare a fi simplă sau permanentă. Descoperirea subliniază complexitatea modului în care creierul procesează informațiile sociale și emoționale.

Sursa: Playtech.ro