Carol Davila, medicul francez care a pus bazele învățământului medical modern în România, a fost o personalitate complexă, cu o inteligență sclipitoare, dar și cu o fire tumultoasă. Numit șef al serviciului sanitar al armatei în 1853, Davila a lăsat o amprentă profundă asupra sistemului medical românesc. Dincolo de realizarile sale profesionale, viața sa personală a fost plină de contradicții și momente tensionate.

Un organizator genial, dar și „țicnit”

Constantin Argetoianu, apropiat al lui Davila prin intermediul tatălui său, generalul Ioan Argetoianu, a descris personalitatea acestuia în memoriile sale. Davila era considerat un organizator desăvârșit, capabil de realizări remarcabile. În același timp, era caracterizat ca fiind „țicnit”, predispus la izbucniri de furie. Martor al acestor accese, Argetoianu relatează episodul în care medicul își vărsa furia pe porțelanuri, înfuriat de necazurile acumulate peste zi.

De asemenea, conform memoriilor, plecările sale de la domiciliu erau însoțite de certuri aprinse cu însoțitorul său, culminând cu abandonarea acestuia pe drum. Această latură a personalității sale, combinată cu o inteligență ieșită din comun, a contribuit la aura sa de personaj controversat.

De la frustrări, la „ingratitudinea omenească”

A doua soție a lui Carol Davila, Ana Racoviță, a reușit oarecum să tempereze aceste momente tensionate. Cu toate acestea, spre sfârșitul vieții, Davila s-a confruntat cu o serie de frustrări. S-a certat cu vechii săi prieteni, Ion C. Brătianu și C.A. Rosetti, dar și cu regele Carol I. Mărul discordiei era „ingratitudinea omenească”, o constantă pentru medicul francez.

Argetoianu observa că aceste dezamăgiri nu-l mai exasperau pe Davila, ci îl făceau mai blând. Vârsta, poate, adusese o anumită liniște, înlocuind accesele de furie cu logoreea, o vorbire continuă în care își punea singur întrebări, fără a permite interlocutorilor să intervină. În aceste momente, Davila evoca cu farmec amintiri din trecut, izbucnind însă în strigăte, doar când se pomenea de un nume antipatic.

Viața personală a lui Carol Davila

Casa lui Carol Davila, situată la poalele Dealului Cotroceni din București, reflecta o viață simplă, cu un interior confortabil, dar modest. Argetoianu descrie o atmosferă veselă, întreținută de copiii doctorului, inclusiv cei mai puțin legitimi.

În casa medicului, se întâlneau diverse personalități, de la Nerva Hodoș, fostul coleg de școală al fiului său, Alexandru, până la Mina Minovici, considerat de mulți un copil al lui Davila. Alexandru Davila, fiul cel mare, nu mai locuia cu tatăl său, în timp ce fiica sa, Pia, se afla în Elveția. Carol Davila a murit la 24 august 1884, lăsând în urmă o moștenire impresionantă în istoria României.

Sursa: Descopera