Conform Playtech.ro: Un cerc gigantic cu 12 intrări, a cărui geometrie se aliniază cu mișcările celeste, a fost descoperit în Cehia, oferind indicii surprinzătoare despre cunoștințele astronomice ale europenilor preistorici. Complexul de la Chleby, cu un diametru de aproximativ 230 de metri, datează de acum 6.500 de ani, precedând cu peste un mileniu versiunea monumentală a Stonehenge-ului.

Orientare astronomică precisă

Structura circulară de la Chleby era înconjurată de un șanț cu o adâncime de peste 2,5 metri. La prima vedere, cele 12 intrări ale complexului păreau plasate aleatoriu, însă o analiză atentă a relevat o poziționare calculată. „Geometria lor creează un sistem care făcea posibilă observarea celor mai importante momente ale ciclurilor solare și lunare”, explică Petr Krištuf, profesor de arheologie la University of West Bohemia și coordonator al cercetării. Specialiștii au identificat două puncte principale de observație. Unul era legat de pozițiile extreme ale Lunii pe orizont, conform unui ciclu de aproximativ 18,6 ani, iar celălalt permitea corelarea răsăritului la solstițiul de vară cu apusul la solstițiul de iarnă. Această logică astronomică este similară cu cea întâlnită la Stonehenge, însă vechimea impresionantă a sanctuarului din Chleby sugerează că astfel de înțelegeri despre orientarea construcțiilor după mișcarea astrelor erau prezente în Europa Centrală cu mult timp înainte.

Rolul taurilor în ritualuri

Arheologii bănuiesc că în jurul complexului existau și structuri din lemn, care s-au descompus de mult timp. Descoperirile din șanț oferă însă indicii valoroase despre activitățile desfășurate în interiorul sanctuarului. Printre cele mai notabile obiecte găsite se numără oase și fragmente provenind de la tauri. Cercetătorii consideră că intrările monumentale ar fi putut fi decorate cu cranii și coarne de taur. Arheologul Jan Turek subliniază importanța religioasă deosebită pe care taurul o avea pentru primele comunități agricole europene, fiind probabil asociat cu forța și fertilitatea. Această interpretare susține ideea că situl nu era doar un observator astronomic, ci și un spațiu ceremonial unde mișcarea Soarelui și a Lunii era integrată într-un sistem de ritualuri și credințe. Pentru comunitățile agricole, ciclurile cerești erau esențiale pentru stabilirea perioadelor de cultivare și recoltare, conferind observării cerului o dublă funcție, practică și spirituală.

Descoperiri recente, precum un posibil cerc preistoric ascuns sub turbă în Scoția, în regiuni unde monumentele par să aibă legături cu solstițiul de vară, întăresc ideea importanței acestor spații ceremoniale în societățile neolitice. Aceste situri sugerează o complexitate culturală și o înțelegere a universului mult mai avansată decât se credea anterior pentru acea perioadă.

Sursa: Playtech.ro