Conform Armenianweekly.com: Nassim Nicholas Taleb refuză invitația în Azerbaidjan din cauza lui Ruben Vardanyan

Gânditorul libano-american Nassim Nicholas Taleb, cunoscut pentru lucrările sale precum „Lebăda neagră” și „Antifragil”, a refuzat recent o invitație de a susține o prelegere în Azerbaidjan. Motivul invocat de Taleb este, conform unei postări pe platforma X, faptul că nu va păși pe teritoriul azerian cât timp Ruben Vardanyan rămâne închis acolo. Acesta a menționat că organizatorii i-au crescut semnificativ onorariul, aparent cu speranța de a-i influența decizia, însă abordarea a fost etică, nu logistică.

Refugiații din Artsakh și iluzia întoarcerii

Declarația lui Taleb a readus în atenție o discuție purtată cu un fost coleg, la scurt timp după strămutarea forțată a armenilor din Artsakh. Colegul său făcea referire la un pasaj din „Lebăda neagră”, unde Taleb descria refugiații libanezi care, chiar și după mulți ani, nu s-au integrat pe deplin în noile medii. Aceștia trăiau într-o stare de suspendare, construindu-și viețile în anticiparea permanentă a întoarcerii. Autorul sublinia că prima reacție este adesea negarea realității incerte, bazată pe iluzii reconfortante, dar distructive.

La momentul respectiv, autorul articolului a găsit refugiu la Erevan, unde a fost găzduit de o familie armeană din diaspora. Aceștia au observat că autorul nu și-a despachetat bagajul, pe care l-au interpretat ca pe o lipsă de confort. Deși i s-a oferit spațiu și încurajarea de a se stabili, autorul a ezitat. Geamantanul pe jumătate deschis reprezenta iluzia reîntoarcerii, o evitare a acceptării posibilității unei pierderi permanente. Colegul său revine des la acest pasaj, temându-se să cadă în capcana iluziei reconfortante a unei întoarceri ca pe o chestiune de timp.

Contrastul dintre Taleb și alți intelectuali

După această conversație, autorul a revizitat pasajul din carte, confruntându-se cu întrebarea legată de sensul timpului pentru un refugiat și durata procesului de adaptare și integrare. Chiar și la aproape trei ani de la strămutarea forțată a armenilor din Artsakh, mulți se află încă într-o stare de suspendare.

Refuzul lui Taleb de a călători la Baku amintește de o altă discuție, imediat după strămutarea forțată. Autorul a întâlnit un jurnalist care i-a urmat munca pe parcursul blocadei, războiului și epurării etnice. În acel moment, filozoful israelian Yuval Noah Harari susținea o prelegere la Baku despre universul în era inteligenței artificiale. Autorul și-a exprimat profunda dezamăgire, afirmând că nu mai poate interacționa cu opera lui Harari în același mod. El consideră că Harari, care a scris mult despre suferință umană și responsabilitate istorică, a ales să susțină prelegeri la Baku, în imediata perioadă post-epurare etnică, whitewashing acțiunile regimului azer.

În contrast, acțiunile lui Taleb se aliniază cu argumentul său din „Skin in the Game”, care stipulează că autoritatea morală necesită risc personal. Refuzul său de a călători la Baku reflectă exact această poziție.

Schimbarea discursului politic intern

Autorul relatează că, acum trei ani, armenii strămutați forțat din Artsakh nu fuseseră încă ținta unor declarații precum cele ale premierului Pashinyan, iar cuvântul „Artsakh” nu devenise un subiect evitat. Astăzi, autorul nu mai este sigur că dezamăgirea sa față de Harari este punctul central, ci mai degrabă o trădare a principiilor de bază din interiorul propriei țări. În timp ce gânditori globali precum Taleb își asumă riscuri pentru o poziție principială, conducerea politică de la Erevan nu reușește nici măcar să nu dăuneze, alegând să întoarcă aparatul media împotriva propriilor ostatici. Aceasta nu este o critică a angajamentului oficial cu Azerbaidjanul sau a căutării unor căi diplomatice, ci o confruntare cu lipsa de principialitate, reflectată într-o conducere care cere sacrificii de la propriul popor, rămânând izolată de consecințele deciziilor sale.

Sursa: Armenianweekly.com