Conform Economistul.ro: Europa, avertizată: pregătiți sancțiuni anticorupție pentru era post-Trump

Guvernele europene ar trebui să înceapă, încă din timpul administrației americane actuale, să documenteze tranzacțiile externe cu potențial de corupție și să pregătească terenul pentru sancțiuni coordonate cu Statele Unite după plecarea lui DONALD Trump de la Casa Albă. Aceasta este recomandarea transmisă de doi experți ai European Council on Foreign Relations (ECFR), SARAH MCCOOL și JIM O’BRIEN, într-o analiză publicată pe 10 august 2026. Propunerea vizează întărirea regimurilor europene de sancțiuni anticorupție și explorarea cooperării cu organismele americane, precum și cu cele europene, precum OLAF și Parchetul European.

Documentarea tranzacțiilor suspecte: un apel la acțiune

Autorii analizei subliniază că o viitoare administrație americană ar trebui să fie pregătită încă din prima zi să aplice sancțiuni anticorupție împotriva persoanelor și instituțiilor din afara SUA implicate în tranzacții considerate corupte. În acest sens, europenii sunt invitați să colecteze informații despre astfel de tranzacții, să refuze finanțarea lor atunci când interesele europene sunt afectate și să-și consolideze propriile mecanisme de sancționare. Zonele identificate ca fiind relevante pentru aceste preocupări includ Caucazul de Sud, Balcanii de Vest, Gaza, Rusia și Ucraina, unde acordurile comerciale și drepturile asupra proprietăților și resurselor pot influența opțiunile politice viitoare. Jurnaliștii, societatea civilă, guvernele europene și chiar Congresul american sunt văzuți ca potențiale surse de informații pentru fundamentarea unor eventuale decizii de sancționare.

Instrumentele sancțiunilor și rolul Europei

Propunerea ECFR se bazează pe ideea că o administrație americană post-Trump ar putea utiliza sancțiunile anticorupție ca un instrument imediat disponibil, bazându-se pe regimul american Global Magnitsky și ordinele executive aferente. Aceste măsuri permit sancționarea anumitor persoane străine implicate în corupție, prin restricționarea accesului la Statele Unite și la sistemul financiar american. Un avantaj major al sancțiunilor, conform autorilor, este faptul că nu sunt afectate de puterea prezidențială de grațiere, un aspect relevant în contextul în care anumite persoane apropiate administrației actuale ar putea beneficia de grațieri înainte de încheierea mandatului. Această abordare ar putea bloca accesul partenerilor străini la sistemul financiar american și ar crea stimulente pentru furnizarea de informații despre modul în care au fost negociate tranzacțiile.

Pe plan european, recomandarea este ca guvernele să păstreze informații despre tranzacțiile în care sunt implicate companii, instituții sau finanțări europene. De asemenea, se sugerează consolidarea propriilor regimuri anticorupție, având în vedere că unele state europene dispun deja de mecanisme naționale de sancționare în acest domeniu. Pentru Uniunea Europeană, analiza propune explorarea modului în care instrumentele privind statul de drept și organismele de investigație, precum OLAF și Parchetul European, ar putea sprijini o viitoare cooperare cu autoritățile americane responsabile de sancțiuni, în special în ceea ce privește capacitatea de investigație și schimbul de informații. Coordonarea politicilor de sancțiuni între UE, SUA și Regatul Unit ar putea spori semnificativ impactul acestora, afectând o parte mult mai mare a sistemului financiar și comercial internațional.

Analiza ECFR, publicată pe 10 august 2026, include mai multe exemple, precum presupuse presiuni pentru acordarea unor concesiuni minerale în Kazahstan sau a unei conducte de gaze în Bosnia și Herțegovina. De asemenea, sunt menționate relații comerciale care implică afaceri deținute de DONALD Trump, cum ar fi o investiție de 500 de milioane de dolari dintr-un fond controlat de un membru al familiei conducătoare din Emiratele Arabe Unite, sau o investiție de 50 de milioane de dolari a unui om de afaceri chinez într-o afacere crypto deținută de Trump. Autorii subliniază că aceste exemple sunt folosite pentru a argumenta necesitatea examinării legăturilor dintre deciziile publice și tranzacțiile private, nu ca și concluzii judiciare definitive de corupție.

Sursa: Economistul.ro