Conform Economistul.ro: Europol investighează un nou tipar de infractori implicați în furturi din muzee, aceștia fiind recrutați prin intermediul rețelelor sociale și al aplicațiilor de comunicare pentru operațiuni coordonate punctual. Autoritățile europene au constatat că unii dintre indivizii reținuți în cazuri recente nu aveau legături anterioare între ei, ceea ce reprezintă o diferență față de structurile tradiționale de trafic cu bunuri culturale.nnAceste rețele clasice erau, de regulă, construite în jurul unui grup stabil de membri și al unui lider recunoscut. Profilul tradițional al traficantului de bunuri culturale, așa cum este descris de Europol, este cel al unui specialist care evită violența, operează într-o rețea stabilă și se bazează pe experiență specifică în furturi de patrimoniu și criminalitate organizată. Obiectivul principal era ca dispariția bunurilor să fie descoperită cât mai târziu, iar operațiunea să atragă o atenție minimă.

Recrutare ad-hoc prin digital

Un număr de cazuri recente prezintă însă o structură diferită. Europol semnalează că, printre persoanele reținute, apar indivizi cu experiență în alte forme de criminalitate, iar anumite echipe par să fi fost constituite exclusiv pentru executarea unui anumit furt. Rețelele sociale și canalele de comunicare instantanee devin instrumente esențiale prin care asemenea persoane pot fi recrutate local. Participanții nu necesită neapărat apartenența anterioară la aceeași organizație, putând fi adunați pentru roluri specifice într-o operațiune.nnEuropol descrie această nouă metodă ca pe un model apropiat de „crime-as-a-service”. În loc de o organizație care păstrează aceiași membri și controlează întregul lanț infracțional, de la furt până la valorificarea obiectelor, anumite sarcini ar putea fi executate de persoane recrutate punctual. Agenția subliniază că acest mecanism nu este încă confirmat ca model dominant, raportul indicând un deficit de informații. Totuși, recrutarea ad-hoc este prezentată ca una dintre explicațiile posibile pentru schimbarea profilurilor observate.

Violență crescută și noi actori

O altă explicație luată în considerare de Europol este intrarea pe această piață a unor rețele care activează deja în alte domenii criminale. Acestea ar fi identificat furturile din muzee ca o activitate cu un raport profit-risc atractiv. Această evoluție coincide cu o utilizare mai frecventă a violenței. Spre deosebire de traficanții tradiționali, care evită confruntarea, unele dintre grupurile noi sunt dispuse să folosească baroase, topoare, explozibili și, în anumite cazuri, arme de foc pentru a ajunge rapid la obiectele vizate.nnRaportul descrie aceste grupări ca fiind mai descentralizate și mai oportuniste. Ele pot combina experiența din alte domenii criminale cu informații specifice despre valoarea și accesibilitatea obiectelor expuse în muzee. Schimbarea nu se limitează doar la persoanele care pătrund fizic în muzee. O operațiune infracțională poate include recunoaștere prealabilă, identificarea exactă a obiectelor, transportul, depozitarea și găsirea unei piețe pentru bunurile sustrase, ceea ce sugerează că executanții vizibili reprezintă doar o parte a întregului mecanism.

Europol continuă să monitorizeze dacă aceste structuri ad-hoc se consolidează într-un model repetitiv. Agenția avertizează însă că apariția unor infractori proveniți din alte sfere ale criminalității și disponibilitatea recrutării rapide pot modifica semnificativ profilul infracționalității care vizează patrimoniul cultural.nnTraficul cu bunuri culturale a fost asociat în mod tradițional cu rețele specializate, construite pe relații de încredere și cunoașterea pieței de artă. Noile cazuri analizate de Europol indică posibilitatea ca această structură să coexiste cu grupări mai flexibile și mai violente. Raportul nu cuantifică ponderea furturilor realizate prin recrutare online și nu identifică platforme concrete. Concluzia Europol este că există suficiente indicii pentru ca recrutarea ad-hoc și participarea unor infractori din alte segmente ale lumii interlope să fie tratate ca evoluții care necesită o monitorizare atentă.

Sursa: Economistul.ro