Un nou studiu revoluționar, realizat de cercetători de la Institutul WEIZMANN, aruncă o umbră de îndoială asupra a ceea ce se credea despre influența geneticii asupra longevității. Rezultatele sugerează că genele ar putea juca un rol mult mai important în determinarea duratei de viață a oamenilor decât se estimase anterior.

Timp îndelungat, oamenii de știință au considerat că mediul și factorii aleatorii sunt principalii factori care influențează durata vieții, genetica având o importanță minoră. Noile cercetări, publicate în revista Science, arată însă o realitate diferită. Analizând baze de date ample despre gemeni, inclusiv gemeni crescuți separat, și utilizând simulări inovatoare pentru a exclude decesele cauzate de accidente și alte cauze externe, cercetătorii au descoperit o influență genetică ascunsă, neglijată până acum.

Genetica, factor cheie în determinarea longevității

Studiul sugerează că genetica poate fi responsabilă pentru aproximativ jumătate din diferențele privind durata de viață a oamenilor. Această estimare este de cel puțin două ori mai mare decât estimările anterioare, care plasau rolul geneticii la aproximativ 20-25% din diferențele de longevitate, sau chiar sub 10% în unele studii ample. Rezultatele evidențiază importanța structurii genetice în influențarea procesului de îmbătrânire.

Echipa de cercetare, condusă de BEN Shenhar, din cadrul Departamentului de Biologie Celulară Moleculară al Institutului WEIZMANN, a analizat trei baze de date extinse despre gemeni din Suedia și Danemarca. O inovație importantă a fost includerea datelor de la gemeni crescuți separat, lucru care a permis o separare mai clară a influențelor genetice de cele de mediu. Abordarea a presupus și filtrarea deceselor cauzate de factori externi, cum ar fi accidentele sau infecțiile, pentru a identifica mai precis rolul geneticii.

De ce estimările anterioare erau eronate

Cercetătorii au constatat că estimările anterioare au fost influențate de ceea ce este cunoscut sub numele de mortalitate extrinsecă. Aceasta cuprinde decesele cauzate de accidente, infecții și factori de mediu. Seturile de date mai vechi nu includeau detalii despre cauzele deceselor, ceea ce a împiedicat separarea clară a influențelor externe de decesele legate de îmbătrânirea biologică.

Pentru a remedia această problemă, echipa a dezvoltat o nouă abordare analitică. Au folosit modele matematice complexe și simulări cu gemeni virtuali pentru a distinge decesele datorate îmbătrânirii de cele datorate factorilor externi. Prin eliminarea acestor influențe externe, cercetătorii au reușit să identifice un semnal genetic mult mai puternic.

Implicații pentru viitor

Aceste descoperiri ar putea schimba modul în care oamenii de știință înțeleg îmbătrânirea și longevitatea. Dacă genetica are un impact mai mare decât s-a presupus, acest lucru întărește argumentele pentru căutarea genelor specifice care influențează durata de viață.

Conform ScienceDaily, BEN Shenhar a subliniat că, dacă ereditatea este ridicată, precum în cazul acestui studiu, se crează un imbold pentru identificarea variantelor genetice care prelungesc durata de viață. Acest lucru ar putea conduce la o mai bună înțelegere a biologiei îmbătrânirii și, eventual, la abordări terapeutice.

Studiul scoate în evidență potențialul de a înțelege mai bine factorii genetici care contribuie la procesul de îmbătrânire, deschizând calea pentru cercetări viitoare în acest domeniu.

Sursa: Descopera