Conform The Guardian: Arta ca refugiu și manifest: Yayoi Kusama, icoana globală, a murit la 97 de ani

Lumea artei își ia rămas bun de la una dintre cele mai enigmatice și recunoscute figuri ale sale. Yayoi Kusama, artista japoneză care a depășit decenii de trai într-un spital de psihiatrie pentru a deveni un superstar internațional, s-a stins din viață pe 14 august, la vârsta de 97 de ani, într-un spital din Tokyo. Compania sa, Yayoi Kusama Inc., a anunțat decesul joi, printr-un comunicat oficial.

De la halucinații la celebritate mondială

Cunoscută pentru peruca sa roșie, tunsa scurt, și pentru universul său vibrant, marcat de buline și spații infinite, Kusama a lăsat o amprentă indelebilă asupra artei contemporane. Cariera sa, dedicată în totalitate creației artistice, a fost una de pionierat în avangarda internațională, abordând pictura, performance-ul, ficțiunea și poezia. Ea a continuat să picteze până în ultimele zile, urmărind mereu teme precum dragostea eternă și sufletul nemuritor.

Născută în 1929 în Matsumoto, Japonia, Kusama a avut o copilărie marcată de traume, din cauza unei mame abuzive și a unui tată infidel. De mică, a început să experimenteze halucinații, văzând florile transformându-se și vorbindu-i. Desenul a devenit modul său de a gestiona aceste experiențe, transformând viziunile interioare în opere de artă. Interesul său pentru artă, concretizat prin desenarea florilor de la pepinierele familiei, a fost adesea descurajat de mama sa.

Explorând infinitul și autoliteralizarea

După o tinerețe petrecută studiind pictura tradițională japoneză, dar frustrată de limitele acesteia, Kusama a emigrat la New York în 1958, refuzând perspectiva unei căsătorii aranjate. Acolo, s-a intersectat cu artiști precum Donald Judd și a revoluționat lumea artei cu picturile sale „infinity net”, vaste câmpuri de buline aplicate în strat gros. Primele sale lucrări au fost vândute cu sume modeste, dar ulterior, una dintre ele a atins 7,1 milioane de dolari la licitație, stabilind un record pentru o artistă în viață.

Lucrările sale au explorat adesea conceptul de „autoliteralizare”, o idee inspirată de viziunile sale halucinante. Prin buline și reflexii repetate, Kusama căuta să se anihileze pe sine în spațiul infinit și în timpul etern. Această explorare a infinitului a culminat cu celebrele sale instalații „Infinity Mirror Room”, care au captat atenția publicului la nivel global, devenind rapid subiecte populare pentru fotografiile de pe rețelele de socializare.

În anii ’60, Kusama a experimentat și cu performance-uri provocatoare, inclusiv „festivaluri de corp” cu nuduri pictate în buline, și a făcut oferte politice îndrăznețe, precum propunerea de a-l seduce pe președintele Richard Nixon pentru a încheia războiul din Vietnam. Aceste acțiuni au generat scandaluri în Japonia conservatoare.

Chiar dacă activitatea sa a atins apogeul în epoci precum pop art și minimalism, Kusama a susținut că multe dintre ideile sale au fost ulterior preluate de artiști bărbați, în timp ce ea a fost omisă din istoria artei. În 1966, la Bienala de la Veneția, a prezentat „Narcissus Garden”, o instalație cu 1500 de sfere reflectorizante, pe care a încercat să le vândă, aducând o notă de critică socială legată de comerțul cu artă.

Stabilitatea într-un spital de psihiatrie

După o perioadă intensă în New York, marcată de spitalizări frecvente și de o relație complexă cu artistul Joseph Cornell, Kusama s-a întors în Japonia. Detri orarea stării sale de sănătate mentală, manifestată prin atacuri de panică și tentative de sinucidere, a determinat-o să se interneze voluntar într-un spital de psihiatrie din Tokyo în 1977. Aici, a găsit stabilitatea necesară pentru a-și continua munca, dedicându-se studioului său din apropiere, unde lucra zilnic.

Interesul pentru opera sa a renăscut în anii ’90, culminând cu o instalație de succes la Bienala de la Veneția din 1993, cu dovleci sculptați și o cameră oglindită. Dovleacul, un motiv recurent în lucrările sale, a devenit iconic, amintindu-i de o experiență din copilărie, când un dovleac i-a părut că îi vorbește. Instalațiile sale imersive, cu lumini colorate și motive repetate, au continuat să fascineze publicul, generând cozi uriașe la expozițiile sale.

Deși criticii au considerat-o pe Kusama drept cel mai popular artist din lume, ea însăși a afirmat că locul său în istorie nu va fi dictat de stabilimentul artistic, declarând odată: „Mă simt bine să fiu un outsider.”

Sursa: The Guardian