Conform HotNews: Panica pe Wall Street: Joia Neagră și primele încercări de stabilizare

Prăbușirea bursieră din 24 octombrie 1929, supranumită „Joia Neagră”, a zguduit din temelii sistemul financiar american. În acea zi fatidică, Thomas Lamont, un partener influent de la J.P. Morgan, a încercat să liniștească spiritele declarând că vânzările de acțiuni erau „puțin dificile” și că situația era „una tehnică, nu una fundamentală”. Pe de altă parte, consiliul guvernatorilor Bursei din New York a recunoscut gravitatea situației prin declarația că „Niciun om și niciun grup de oameni nu pot cumpăra toate acțiunile pe care publicul american le poate vinde.”

Dimineața a început cu o atmosferă tensionată pe Wall Street. Mii de oameni s-au adunat în fața bursei înainte de deschidere, iar poliția a fost mobilizată pentru a preveni eventuale tulburări. Odată cu sunetul clopotului de deschidere, la ora 10, valul de vânzări a devenit copleșitor. Inițial, au fost lichidări forțate ale conturilor marjei. A urmat apoi o panică generalizată, multe acțiuni nemaiavând niciun cumpărător, indiferent de preț. Telefoanele erau suprasolicitate, cu întârzieri de aproape o oră, iar banda de cotații a rămas în urmă cu peste patru ore, ultima tranzacție fiind înregistrată la ora 19:08. Un număr record de 12.894.650 de acțiuni s-au schimbat în acea zi.

Intervenția băncilor și „Cavalerul Alb”

Ca răspuns la criză, Lamont a convocat o întâlnire de urgență cu liderii marilor bănci din New York. În doar douăzeci de minute, cinci instituții financiare au decis să contribuie fiecare cu 20 de milioane de dolari la un fond destinat achiziționării acțiunilor cele mai afectate. Ulterior, s-a alăturat și First National Bank, iar angajamentul inițial de 120 de milioane de dolari a crescut la 250 de milioane. Această inițiativă a fost comparată cu intervențiile lui J. Pierpont Morgan în criza din 1907, deși s-a constatat că „Casa Morgan” nu mai dispunea de influența de altădată.

La ora 13:30, Richard Whitney, președintele interimar al bursei, a intrat în sala de tranzacționare. Pentru a demonstra fermitate, el a cerut public 10.000 de acțiuni US Steel la un preț superior celui de piață. Acțiunile sale au contribuit la stabilizarea temporară a pieței, iar ziua s-a încheiat cu o scădere a pierderilor totale la jumătate din cele din dimineața aceleiași zile. Whitney a fost aclamat ca „Cavalerul Alb de pe Wall Street”, dar puțini știau de datoriile sale personale considerabile din speculații și jocuri de noroc.

Impactul extins și semnalele contradictorii

Criza din 1929 a afectat profund oamenii obișnuiți, nu doar pe speculanții de pe bursă. Lustragii cu economiile de-o viață investiți în acțiuni, personalul caselor de brokeraj care își vedeau economiile dispărând, sau chiar pasagerii unui vas transatlantic care tranzacționau prin radio au fost martori ai prăbușirii. Astrologul Evangeline Adams, cunoscută pentru sfaturile sale, și-a liniștit clienții, dar și-a vândut propriul portofoliu, înregistrând pierderi de 100.000 de dolari.

Bancherii au înțeles rapid că fondul de sprijin era insuficient pentru dimensiunea pieței. Cu toate acestea, comunicarea publică a mers în direcția opusă. Seara, 35 dintre cele mai mari case de brokeraj au declarat piața „fundamental solidă”, iar presa a relatat că „ce a fost mai rău a trecut”. Președintele Hoover a afirmat că economia reală se află „pe o bază solidă și prosperă”, deși emisarul său, Henry M. Robinson, avertiza în privat despre „un număr foarte mare de falimente” ale celor care speculaseră în marjă. Rezerva Federală a refuzat să facă anunțuri, reunindu-se de două ori în acea zi.

O recuperare temporară și avertismente ignorate

Operațiunea de cumpărare de acțiuni coordonată de Whitney a oferit o oarecare ușurare, permițând recuperarea parțială a pierderilor pentru unii investitori. Cu toate acestea, William Durant, un industriaș important, a rămas îngrijorat, depunând obligațiuni în valoare de 6 milioane de dolari ca plasă de siguranță. El a atribuit prăbușirea bursei politicii Rezervei Federale și a cerut Congresului să reglementeze activitatea consiliului de administrație al acesteia.

Robinson a avertizat că evenimentele vor fi urmate de numeroase falimente ale firmelor care au folosit fonduri în speculații, anticipând „o mare amărăciune împotriva «Wall Street»”. Totuși, Președintele Hoover a insistat că țara a depășit o criză izolată la piața bursieră, fără a afecta producția sau structura financiară. Aceste declarații optimismul au ignorat faptul că criza din 1929 abia începea să își dezvăluie adevărata amploare.

Sursa: HotNews