Conform Descopera: Un hormon al neanderthalienilor are efecte vizibile la oamenii de astăzi, influențând masa musculară și anumite trăsături fizice. O echipă internațională de cercetători a descoperit că o variantă genetică moștenită de la neanderthalieni, prin încrucișări survenite în urmă cu aproximativ 47.000 de ani, modifică răspunsul organismului la hormonul de creștere.

Studiul, publicat în revista Current Biology, se concentrează pe receptorul hormonului de creștere, o proteină crucială pentru dezvoltarea oaselor și mușchilor. Cercetătorii de la Karolinska Institutet din Suedia și de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Germania au identificat că varianta neanderthaliană a acestui receptor prezintă două modificări genetice distincte față de forma predominantă la oamenii moderni.

Efecte sporite asupra musculaturii

Experimentele de laborator au demonstrat că celulele umane care posedă varianta neanderthaliană a receptorului răspund semnificativ mai puternic la hormonul de creștere. Aceste celule au arătat o dezvoltare sporită cu aproximativ 40% comparativ cu cele care aveau varianta modernă a receptorului. Analizele ulterioare au indicat că una dintre cele două modificări genetice este responsabilă pentru majoritatea acestui efect amplificat.

Această moștenire genetică, transmisă de la neanderthalieni la Homo sapiens, este prezentă în prezent la procente variate ale populației globale. Studiul indică o prezență mai mare în Asia de Sud și de Est, unde poate ajunge la 24% din populație, în timp ce în Europa procentul este mult mai scăzut, de aproximativ 0,5%.

Pentru a valida aceste constatări în contextul vieții reale, cercetătorii au analizat date genetice și antropometrice de la peste un milion de indivizi. Rezultatele au confirmat că adulții care poartă varianta neanderthaliană a receptorului hormonului de creștere au, în medie, o masă musculară mai mare cu circa 270 de grame comparativ cu cei care nu au moștenit această genă.

Influențe asupra scheletului facial

Pe de altă parte, analiza datelor provenite de la peste 6.000 de copii nu a relevat nicio influență asupra creșterii până la vârsta de 11 ani. Acest lucru sugerează că efectele acestei variante genetice devin evidente abia odată cu debutul pubertății, când secreția hormonului de creștere este maximă.

Studiul a mai pus în evidență o legătură între purtătorii acestei gene și anumite trăsături anatomice specifice neanderthalienilor. Astfel, indivizii cu varianta neanderthaliană tind să prezinte o porțiune posterioară a mandibulei ușor mai scurtă și rădăcini dentare mai reduse ca dimensiune. Aceste caracteristici amintesc de scheletul facial al neanderthalienilor, cunoscuți pentru o constituție mai robustă și arcade sprâncenare proeminente.

Este important de menționat că cercetătorii subliniază că această moștenire genetică este doar unul dintre numeroșii factori care contribuie la complexitatea dezvoltării umane. Ea nu poate explica în totalitate constituția robustă a neanderthalienilor, nici nu determină aspectul fizic general al unui individ. Studiul oferă o perspectivă asupra modului în care interacțiunea genetică dintre speciile umane poate lăsa urme vizibile și după zeci de mii de ani.

Sursa: Descopera