Conform Descopera: Furnicile, maeștrii colaborării în grupuri mari

Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Weizmann Institute of Science din Israel demonstrează că furnicile lucrează mai eficient în grupuri numeroase, depășind provocări complexe pe care echipele mai mici le-ar întâmpina cu greu. Această descoperire contrazice, într-o anumită măsură, percepția umană conform căreia un număr prea mare de participanți poate încetini progresul în proiecte.

Cercetătorii, conduși de ecologistul comportamental Ofer Feinerman, au investigat modul în care furnicile din specia Paratrechina longicornis reușesc să transporte obiecte voluminoase. Pentru a testa ipotezele, au fost create obiecte imprimate 3D, de diverse forme și greutăți, care au fost apoi acoperite cu hrană pentru pisici pentru a atrage insectele. Aceste obiecte au fost plasate în labirinturi cu grade de dificultate variate. Greutatea sarcinilor a fost calibrată în funcție de numărul furnicilor implicate, pentru a se concentra pe capacitatea de cooperare, nu doar pe forța brută.

Mecanismele neașteptate de coordonare

În timp ce majoritatea grupurilor de furnici au reușit să navigheze cu succes prin labirinturile simple, echipele mai mari au demonstrat o performanță superioară pe măsură ce traseele deveneau mai complicate și obiectele mai greu de manevrat. Acest avantaj s-a manifestat chiar și în situații în care gravitația intervenea ca un factor suplimentar de dificultate.

Pentru a înțelege mai bine acest comportament, cercetătorii au dezvoltat simulări pe calculator bazate pe învățare automată. Modelele AI au gestionat cu ușurință labirinturile simple, utilizând doar principii fizice. Totuși, pentru a rezolva provocările din traseele complexe, simulările au necesitat introducerea unor reguli suplimentare, inspirate din modul în care furnicile cooperează. Aceste reguli reflectă o strategie de colaborare distribuită, fără a se baza pe un coordonator central.

Comparația cu Inteligența Artificială și limitele acesteia

Autorii studiului, publicat în Journal of the Royal Society Interface, subliniază că aceste rezultate nu implică existența unei „minți colective” la furnici, și că analogia cu Inteligența Artificială are anumite limitări. Feinerman a explicat că modelele informatice necesită ajustări specifice pentru fiecare tip de labirint. În contrast, furnicile par să aplice aceleași principii de comportament, indiferent de complexitatea traseului, fără a primi informații externe. Această capacitate adaptivă, bazată pe interacțiunile directe dintre indivizi și mediu, diferențiază inteligența colectivă a furnicilor de cea artificială.

Sursa: Descopera