Conform Descopera: O practică veche, redescoperită: Înmormântarea rudelor acasă, mai răspândită decât se credea

Un nou studiu arheologic sugerează că înmormântarea membrilor familiei în interiorul locuinței sau în imediata sa apropiere a fost mult mai frecventă în trecut decât se estima inițial. Cercetarea, condusă de arheologul SABINA CVEČEK de la Field Museum din Chicago, SUA, pune sub semnul întrebării teoriile tradiționale care asociau această practică doar anumitor comunități sedentare. Descoperirile sugerează o relație mai complexă între spațiul locativ și spațiul funerarium.

În prezent, în multe culturi, în special în cele occidentale, înmormântarea morților în interiorul sau în preajma casei este o practică rară sau inexistentă. Totuși, dovezile arheologice și istorice indică faptul că acest obicei a fost răspândit în numeroase regiuni ale lumii, ridicând întrebarea cu privire la motivele dispariției sale.

Motivul dispariției: Factori multipli, nu doar influența externă

Analizând inițial date etnografice din 53 de comunități, cercetătorii au constatat că doar 21% dintre acestea practicau înmormântarea în sau în jurul locuinței. Însă, imaginea s-a schimbat dramatic odată cu examinarea a 42 de situri arheologice, unde aproape jumătate dintre comunități, adică 43%, își îngropau rudele în interiorul sau în apropierea caselor. Aceste rezultate subliniază că locuința nu era percepută doar ca un spațiu pentru cei vii, ci și ca un loc al memoriei și al legăturii cu strămoșii.

Studiul a infirmă, de asemenea, ipoteza conform căreia comunitățile sedentare erau mai predispuse la acest tip de înmormântare comparativ cu cele nomade. Nu a fost identificată o legătură clară între gradul de mobilitate al unei societăți și practicile sale funerare rezidențiale. Cercetătorii consideră că factori precum colonizarea și răspândirea religiilor organizate au jucat un rol important în abandonarea treptată a acestui obicei, înlocuindu-l cu practica folosirii cimitirelor.

Un exemplu relevant este cel al populației indigene GUNA din Panama și Columbia. Antropologii au documentat în 1947 că membrii acestei comunități își îngropau morții în case, unde un spațiu locativ putea adăposti mai multe morminte, adesea însoțite de ofrande. În prezent, comunitățile GUNA utilizează cimitire situate în afara așezărilor, o schimbare atribuită influenței colonizării și a creștinismului.

Cu toate acestea, autorii studiului subliniază că nu toate schimbările pot fi explicate exclusiv prin intermediul colonizării. Dovezile arheologice sugerează că în anumite regiuni, renunțarea la înmormântările în locuință a început cu mult înainte de perioada colonială. Acest lucru indică prezența altor factori neidentificați, lăsând motivele exacte ale abandonării acestor practici funerare în mare parte un mister.

Studiul a fost publicat în revista academică American Antiquity.

Sursa: Descopera