Conform Newsweek.ro: Impozitele și contribuțiile la sănătate diminuă veniturile pensionarilor, în timp ce pensiile stagnează, ridicând semne de întrebare legate de justificarea fiscalizării acestora. Avocatul NICOLAE ENCIU a oferit o perspectivă amplă pentru Newsweek România, detaliind motivele din spatele impozitării pensiilor și subliniind problemele structurale.

Peste 3.000 de lei brut pe lună, pensionarii români achită un impozit de 10% pentru suma care depășește acest plafon. Din august 2025, acestor venituri li se va adăuga și contribuția la sănătate, tot de 10%, aplicată de asemenea pe partea din pensie care depășește pragul de 3.000 de lei.

Justificarea impozitului pe venit la pensie

Aceste deduceri generează nemulțumiri accentuate în rândul pensionarilor, mai ales în contextul în care pensiile nu au beneficiat de indexare nici în 2025, nici în 2026. În paralel, creșterea generalizată a prețurilor erodează puterea de cumpărare a sumelor primite lunar.

Calculul impozitului se aplică pe partea de venit rămasă după deducerea plafonului neimpozabil și a contribuției la sănătate. De exemplu, un pensionar cu o pensie brută de 4.000 de lei va plăti contribuția la sănătate doar pentru cei 1.000 de lei care depășesc pragul de 3.000 de lei, rezultând o sumă de 100 de lei. Ulterior, pentru calcularea impozitului, din pensia brută se scad cei 3.000 de lei neimpozabili și cei 100 de lei pentru sănătate, rămânând 900 de lei. Impozitul de 10% aplicat acestor 900 de lei înseamnă 90 de lei. În total, reținerile se ridică la 190 de lei, pensionarul primind efectiv 3.810 lei.

Potrivit avocatului NICOLAE ENCIU, impozitul pe pensie nu este, din punct de vedere juridic, o anomalie, deoarece pensia este considerată venit, iar legislația fiscală impozitează veniturile. Totuși, statul a recunoscut statutul special al acestui tip de venit prin acordarea unui prag neimpozabil, care a fost majorat de la 2.000 la 3.000 de lei începând cu veniturile din octombrie 2024.

Impactul cumulativ al reținerilor

NICOLAE ENCIU subliniază că problema principală nu rezidă în impozitarea în sine, ci în efectul cumulativ al tuturor măsurilor aplicate veniturilor pensionarilor. El afirmă că „partea mea este că problema nu e impozitul luat separat, ci felul în care s-au strâns pe aceeași pensie trei lucruri deodată: impozitul de 10%, CASS de 10% peste același prag și doi ani fără indexare. Omul cu o pensie de 4.000 de lei a plătit contribuții o viață întreagă ca să o obțină, iar acum aceeași sumă este lovită de două ori, într-o perioadă în care prețurile au crescut și pensia a stat pe loc”.

Avocatul evidențiază și diferența fundamentală dintre pensionari și salariați în ceea ce privește posibilitatea de a-și crește veniturile. El menționează că, deși statul invocă necesarul bugetar și comparații cu venitul salariaților, pensionarii nu mai au nicio pârghie pentru a-și mări veniturile. „Pensionarul nu mai are nicio pârghie să-și crească venitul: nu poate cere o mărire, nu poate schimba locul de muncă”, explică NICOLAE ENCIU.

În acest context, avocatul consideră că o politică fiscală echilibrată ar trebui să trateze pensia contributivă ca pe un drept câștigat, nu ca pe o sursă suplimentară de colectare. Prin urmare, problema nu este simpla existență a impozitului, ci presiunea exercitată asupra pensionarilor prin combinarea impozitului, a contribuției la sănătate și a lipsei indexării pensiilor.

Sursa: Newsweek.ro