Conform Economistul.ro: România riscă penalități din cauza întârzierilor în construcția centralelor pe gaze, ca înlocuitoare pentru cele pe cărbune

România se confruntă cu un risc major de a fi sancționată de Comisia Europeană din cauza neîndeplinirii angajamentelor privind decarbonizarea sectorului energetic. Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) a impus închiderea a 3.780 MW capacitate pe cărbune până în 2025, însă centralele noi pe gaze, destinate să compenseze această pierdere, nu sunt încă funcționale. Cele două proiecte majore, la Turceni și Ișalnița, care ar trebui să aducă o capacitate totală de 1.325 MW, nu au depășit stadiul de planificare, chiar dacă termenele inițiale pentru punerea lor în funcțiune erau stabilite pentru 2026.

Blocajul financiar și tehnic al proiectelor energetice

Conform informațiilor consultate de Economisul.ro, Planul Național de Redresare și Reziliență a stipulat închiderea capacităților pe cărbune, inclusiv a centralelor Turceni 3, Ișalnița 8 și cinci grupuri de la Mintia, totalizând 1.695 MW, până la sfârșitul anului 2021. Ulterior, alte 660 MW, reprezentând grupurile Rovinari 3 și Turceni 7, trebuiau retrase până la sfârșitul lui 2022. În total, ținta inițială era de a retrage 3.780 MW din capacitatea pe cărbune până în 2025, urmând ca până în 2032 să fie eliminată integral utilizarea acestui combustibil, conform OUG 108/2022.

Înlocuirea acestor capacități pe cărbune trebuia realizată prin construirea unor noi centrale pe gaze. Proiectul pentru o centrală CCGT (Ciclu Combinat cu Turbine pe Gaze) la Ișalnița, cu o putere de 850 MW, a fost atribuit Asocierii Complexului Energetic Oltenia (CEO) și ALRO. Licitația pentru acest proiect a estimat costuri de peste 730-755 milioane de euro, din care Fondul pentru Modernizare a alocat aproximativ 253,1 milioane de euro.

Un alt proiect important vizează o centrală CCGT la Turceni, cu o capacitate de 475 MW, dezvoltat de CEO în parteneriat cu Tinmar Energy. Valoarea inițială a acestui proiect era estimată la circa 335 milioane de euro, ajungând ulterior la aproximativ 525 milioane de euro plus TVA în urma licitației. Fondul pentru Modernizare a alocat 167 milioane de euro pentru acest proiect.

Creștere a costurilor și decalaje în construcție

Problema majoră este că, deși contractele de finanțare pentru Turceni și Ișalnița au fost semnate în 2023 și respectiv 2024, niciunul dintre aceste proiecte nu a intrat efectiv în faza de construcție până la începutul anului 2026. Mai mult, costurile cumulate ale celor două proiecte au crescut semnificativ, de la un buget inițial de aproximativ 4,17 miliarde lei la peste 6,4 miliarde lei. Granturile europene, în valoare de aproximativ 2,09 miliarde lei, au rămas la nivelul inițial, ceea ce înseamnă că partenerii trebuie să acopere singuri o diferență de peste 2 miliarde lei.

Această situație ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea financiară a asociaților de a susține proiectele, dar și la termenele de execuție. Dacă lucrările ar începe abia în 2026, punerea în funcțiune a centralelor pe gaze ar putea fi amânată până în 2029-2030, cu mult peste termenul inițial.

Deși proiectul legislativ adoptat de Senat la 4 august 2026 stipulează că nicio capacitate pe lignit sau huilă nu poate fi retrasă înainte ca înlocuitorul să fie pus în funcțiune și să asigure aceeași putere disponibilă, impactul imediat se referă la grupurile Rovinari 6 și Turceni 4. Redactarea generală a legii ar putea, însă, bloca închiderea altor capacități pe cărbune, atâta timp cât nu există surse funcționale de energie care să le înlocuiască integral.

România a angajat ferm închiderea unor capacități semnificative pe cărbune prin PNRR, dar finanțarea pentru construcția centralelor pe gaze, care ar trebui să le înlocuiască, a fost lăsată pe seama Fondului pentru Modernizare și a contribuțiilor private, mecanisme care s-au dovedit a fi nesigure, întârziate și subfinanțate.

Sursa: Economistul.ro