Conform Economistul.ro: Creditul comercial, motorul nevăzut al economiei, ridică semne de întrebare pe agenda managerilor români

Economia globală, dar și cea românească, funcționează în mare măsură pe baza creditului comercial, o practică prin care produsele și serviciile sunt livrate cu promisiunea unei plăți ulterioare. Această modalitate de tranzacționare, deși esențială pentru desfășurarea comerțului, vine la pachet cu un risc inerent: neplata facturilor. În contextul actual, marcat de presiuni economice, instabilitate geopolitică și un comportament tot mai imprevizibil al clienților, riscul de credit comercial a depășit sfera departamentelor financiare, ajungând pe agenda consiliilor de administrație.

n

Până la 60% din comerțul internațional este finanțat prin astfel de acorduri între companii, nu prin intermediul băncilor, potrivit datelor FMI. Creditul comercial, prin amânarea plății pentru perioade cuprinse între 30 și 120 de zile, permite companiilor să își gestioneze fluxurile de numerar, să crească și să-și consolideze relațiile de afaceri. Pentru vânzători, acordarea de credit reprezintă adesea o necesitate comercială pentru a rămâne competitivi și a susține volumul vânzărilor.

n

Riscul de neplată, o amenințare tot mai reală

n

Riscul de credit comercial se materializează prin întârzieri la plată, pierderi din creanțe nerecuperabile sau chiar prin insolvența clienților. Consecințele sunt palpabile: perturbarea fluxurilor de numerar, necesitatea finanțării externe, reducerea lichidității, presiune asupra profitabilității și, în cazuri extreme, falimentul furnizorului. Creanțele comerciale reprezintă o componentă semnificativă din activele curente ale companiilor, iar fiecare factură neîncasată poate fi considerată un împrumut forțat.

n

„Companiile din întreaga lume se confruntă cu un comportament de plată al clienților care a devenit tot mai impredictibil. Aproape jumătate din facturile B2B la nivel global sunt acum restante, iar presiunea susținută asupra lichidității obligă companiile să planifice în jurul unor încasări tot mai nesigure. Este o provocare persistentă, nu o schimbare temporară”, avertizează Silvia Ungaro, Senior Advisor privind tendințele de plată B2B în cadrul Atradius.

n

România, pe un teren minat al creditului comercial

n

Studiul „Atradius Payment Practices Barometer Central and Eastern Europe 2026” plasează România într-o poziție deosebită. Pe de o parte, țara se numără printre statele din regiune cu cea mai intensă utilizare a creditului comercial B2B, aproape jumătate din tranzacții desfășurându-se pe credit, ceea ce implică o expunere structural ridicată la riscul de neplată.

n

Pe de altă parte, deși companiile românești aplică termene de plată mai scurte comparativ cu alte piețe din regiune, comportamentul de plată al clienților s-a deteriorat. „Paradoxul pieței românești este că, deși companiile acordă termene de plată mai scurte comparativ cu alte piețe din regiune, comportamentul de plată al clienților s-a deteriorat. Cu alte cuvinte, politicile stricte privind termenele de plată nu sunt suficiente, prin ele însele, pentru a proteja furnizorii. Clienții care nu pot plăti nu plătesc, indiferent de ce scrie în contract”, explică Alexandra (Predeanu) Mehedințu, Country Manager România, Atradius Credito y Caucion.

n

România se află printre piețele cu cele mai ridicate niveluri ale întârzierilor la plată, fiind depășită doar de Turcia, Slovacia și Slovenia în regiune. Mai mult, cauzele întârzierilor în România nu se rezumă la dificultățile de lichiditate ale clienților, ci includ și procese bancare și operaționale, factori invocați mai frecvent decât în alte țări din Europa Centrală și de Est. Aceasta adaugă un strat suplimentar de complexitate în gestionarea creanțelor.

n

Studiul regional Atradius indică faptul că cele mai afectate companii de creșterea duratei de încasare a creanțelor (DSO) din regiune sunt cele din România. Alături de Turcia și Slovacia, țara noastră înregistrează un nivel ridicat atât al creanțelor restante, cât și al celor transformate în pierderi definitive, în special în rândul companiilor medii și mari din industrie și comerț. Vechimea creanțelor este principalul factor care conduce la aceste pierderi, probabilitatea de recuperare scăzând semnificativ odată cu prelungirea perioadei de neîncasare.

n

Factori externi și interni amplifică riscul

n

Riscul de credit comercial este influențat de o multitudine de factori, de la soliditatea financiară a cumpărătorului și istoricul său de plată, la sectorul de activitate. Totuși, o analiză completă necesită și o evaluare a mediului macroeconomic. Recesiunile economice, inflația, ratele ridicate ale dobânzilor, volatilitatea valutară, precum și instabilitatea politică sau modificările legislative pot altera brusc profilul de risc al unei tranzacții.

n

În acest context, gestionarea riscului de credit comercial devine o prioritate strategică. Asigurarea de credit comercial acoperă 60% din riscul creditului comercial internațional, conform evaluărilor Consiliului European pentru Risc Sistemic, în timp ce băncile acoperă 20%, iar vânzătorii rețin restul de 20%. În comerțul intern, vânzătorii rețin un procent mult mai mare, de 85%. Prin urmare, în comerțul transfrontalier, asigurarea de credit nu mai este un instrument opțional, ci o necesitate structurală. Un sistem integrat de gestionare a riscului, incluzând monitorizarea bonității clienților, politici de credit calibrate, procese clare de colectare a creanțelor și acces la date actualizate, este esențial pentru reziliența financiară a companiilor.

Sursa: Economistul.ro