Încălcarea legii în ceea ce privește salarizarea, practicată pe scară largă în România anilor ’90 și 2000, are consecințe directe asupra pensiilor românilor. Mulți dintre cei care au lucrat în acea perioadă, declarând oficial un salariu minim pe economie, dar primind suplimentar sume „la negru”, se confruntă acum cu o realitate cruntă: pensii mai mici decât cele la care ar fi avut dreptul.

O practică cu rădăcini adânci

Fenomenul salariilor „la negru” a fost o realitate a tranziției economice din România. Companiile, dar și angajații, au găsit în această practică o modalitate de a evita plata impozitelor și a contribuțiilor sociale. Astfel, o parte din venituri era declarată oficial, iar restul era plătită „la plic”. Deși părea avantajoasă pe moment, această stratagemă a avut efecte negative pe termen lung.

Consecințele acestei practici sunt mai vizibile acum, la momentul pensionării. Banii neplătiți la fondul de pensii înseamnă ani de contribuție mai puțini și, implicit, o pensie mai mică. Cu cât diferența dintre salariul real și cel declarat a fost mai mare, cu atât impactul asupra pensiei este mai dramatic. Micii funcționari, muncitorii, contabilii și chiar managerii sunt printre cei afectați.

Impactul direct asupra veniturilor

Pensia este calculată pe baza veniturilor pentru care s-au plătit contribuții. Cu cât venitul declarat este mai mic, cu atât baza de calcul pentru pensie este mai mică. În plus, perioada lucrată cu salarii „la negru” nu este, de regulă, luată în calcul la stabilirea dreptului la pensie. Asta înseamnă mai puțini ani de contribuție, un alt factor care influențează negativ valoarea pensiei.

Pentru mulți români, discrepanța dintre veniturile reale și cele declarate oficial reprezintă o scădere semnificativă a standardului de viață la bătrânețe. O pensie mică, în comparație cu salariul avut anterior, face dificilă acoperirea cheltuielilor zilnice și accesul la servicii medicale sau de îngrijire. Guvernul și instituțiile abilitate au încercat să găsească soluții pentru a remedia aceste probleme, însă rezultatele sunt încă limitate.

Măsuri și soluții posibile

Recunoașterea și combaterea muncii la negru reprezintă o provocare continuă. Instituțiile statului au implementat măsuri pentru a reduce această practică, dar rezultatele nu sunt întotdeauna cele scontate. Schimbarea mentalității și conștientizarea importanței contribuțiilor sociale sunt cruciale pentru a asigura un viitor financiar stabil pentru cetățeni.

În prezent, specialiștii în domeniu subliniază importanța informării corecte a cetățenilor cu privire la drepturile și obligațiile lor. De asemenea, se discută despre necesitatea unei revizuiri a legislației, astfel încât să se ofere mai multe garanții pentru cei care au lucrat în trecut cu salarii parțiale. Totodată, se caută soluții pentru a permite recuperarea parțială a contribuțiilor neplătite, dar aceste demersuri sunt complexe și necesită timp.

Potrivit datelor oficiale, numărul românilor care au lucrat cu salarii „la negru” în perioada de tranziție se ridică la milioane, iar impactul asupra sistemului public de pensii este unul major.

Sursa: Capital