Conform Descopera: Macacii din Gibraltar împărtășesc o abilitate cognitivă uimitoare cu oamenii: asocierea spontană între forme și sunete, un mecanism ce ar putea sta la baza limbajului uman. Un nou studiu, desfășurat în Singapore, sugerează că acești primare fac, la fel ca noi, conexiuni intuitive între sunete articulate și contururi vizuale.

Acest fenomen, cunoscut sub numele de efectul Bouba-Kiki, a fost demonstrat inițial în anii 1920 și a arătat că majoritatea oamenilor denumesc o formă rotundă „Bouba” și una colțuroasă „Kiki”, indiferent de limba vorbită. Noile cercetări extind această observație la specia Macaca fascicularis și Macaca nemestrina, oferind indicii despre rădăcinile evolutive ale limbajului.

Un experiment cu maimuțe și forme

Studiul a implicat nouă maimuțe macac de la Rezervația Mandai Wildlife din Singapore. Într-o primă fază, animalele au fost antrenate să asocieze un capac decorat cu un pahar care conținea hrană, fără a introduce elementul sonor. Această etapă a asigurat că maimuțele înțelegeau conceptul de asociere vizuală cu recompensa.

Ulterior, maimuțele au fost supuse testului propriu-zis. Li s-au prezentat două pahare, fiecare acoperit cu un capac ce avea desenată o formă distinctă: una rotundă și una ascuțită, reprezentând cele două configurații din efectul Bouba-Kiki. În același timp, în fundal, se reda în mod repetat fie sunetul „Bouba”, fie cel „Kiki”.

Alegere spontană, nu învățată

Rezultatele au fost surprinzătoare. Maimuțele au demonstrat o preferință clară pentru a asocia forma rotundă cu sunetul „Bouba” și forma colțuroasă cu sunetul „Kiki”, chiar dacă nu au fost învățate în prealabil care asociere este considerată „corectă”. Analiza statistică a arătat că probabilitatea de a alege forma rotundă în probele „Bouba” a fost de aproape șase ori mai mare decât în cele „Kiki”, depășind cu mult șansele obținute prin simplă întâmplare.

Aceste constatări, prezentate într-un preprint pe platforma bioRxiv și în curs de evaluare de către comunitatea științifică, ridică noi întrebări despre natura limbajului. Autorii studiului sugerează că astfel de asocieri senzoriale, considerate până acum unice oamenilor, ar putea fi de fapt moștenite de la strămoși comuni îndepărtați. Această descoperire mută discuția evolutivă de la o posibilă particularitate umană la o tendință perceptivă mai larg răspândită în regnul animal.

Studiul deschide noi direcții de cercetare, punând accent pe măsura în care aceste hărți perceptive sunt comune și altor vertebrate, contribuind la o mai bună înțelegere a evoluției capacităților cognitive și a limbajului.

Sursa: Descopera