Conform Gazeta Sporturilor: Impostura la FCSB: Dezastrul nepregătirii, oficializat

La FCSB, lucrurile funcționează exact pe dos: s-a inventat impostura fără sindrom. Sindromul impostorului, povara celor competenți, este o îndoială benefică ce naște rigoare și performanță. La clubul din Berceni, însă, lipsa de pregătire a devenit normă, iar consecințele sunt dezastruoase, culminând cu umilința europeană.

„L-am pus acum o oră”

Pe 19 mai, Gigi Becali a anunțat numirea noului antrenor al campioanei, Marius Baciu, cu lejeritatea cu care vorbește despre o cumpărătură de rutină. „L-am pus. Acum o oră,” a declarat patronul, stabilind un contract pe un an. A doua zi, omul era deja pe teren, venind din studioul TV, unde împărțise scaunul de analist cu Mihai Stoica. CV-ul lui Baciu include echipe precum Daco-Getica, Turris Turnu Măgurele, Sohar, Al-Taqadom, Al-Arabi, Al-Nahda, și, în ultimii doi ani, director tehnic la Păușești-Otăsău. Deși traseul nu este în sine condamnabil, devine caraghios pretenția că acesta te califică peste noapte să preiei o echipă cu pretenții europene, la doi ani de când clubul ajungea în optimile de finală ale Europa League.

3-7 cu Auda: Umilința și reacția bizară

Într-un club guvernat de standarde normale, umilința cu Auda ar fi declanșat sindromul impostorului: nopți albe, procese de conștiință și o demisie promptă. La FCSB, reacția a fost halucinantă. Antrenorul s-a lăudat că telefonul îi e plin de mesaje de încurajare, numindu-l pe Mihai Stoica „un erou”. La rândul său, Stoica a adoptat o retorică defensivă, căutând vinovați în exterior, de la arbitri la gafele individuale, evitând să discute despre responsabilitatea staffului tehnic. Mihai Stoica nu îl protejează pe Baciu din solidaritate, ci doar pentru a fi în ton cu patronul, într-un pact de supraviețuire pe o punte ce se dărâmă. Nu a fost auzit să-l laude pe Baciu pentru munca sa, așa cum o făcea în trecut cu alți antrenori.

Echipa funcționează din pură inerție de la eliminarea europeană. Un 2-2 chinuit acasă cu Farul și un 0-0 tern la Sfântu Gheorghe, pe fondul fluierăturilor propriilor suporteri, arată o mișcare haotică, fără direcție. Nu există un plan articulat, o idee tactică vizibilă la construcție sau recuperare. Se văd doar unsprezece jucători care improvizează, lipsiți de un creier limpede la margine. Alibiurile oficiale, precum omogenitatea, transferurile târzii sau lipsa cantonamentului, sunt folosite ca scut pentru a evita singurul diagnostic de care conducerea fuge: lipsa de pregătire de pe bancă.

Ce ar putea face Baciu

Simpla demisie nu ar rezolva nimic. Ce i se poate cere lui Marius Baciu este mult mai greu: să înceapă să aibă îndoieli. Să ceară analize tactice, să revadă meciul cu Auda de trei ori până înțelege ce s-a întâmplat, să doarmă prost după un eșec și să reînvețe teama de a fi nepregătit. Îndoiala nu este o slăbiciune, ci singura formă de respect pe care un profesionist o poate arăta față de o meserie pe care încă n-a stăpânit-o. Cu toate acestea, la Sfântu Gheorghe, Marius Baciu a fost văzut zâmbitor după al treilea meci consecutiv rușinos, trecând ca un împărat printre fani, când ar fi trebuit să iasă umilit.

Sursa: Gazeta Sporturilor