Conform Descopera: O supernovă neașteptată ar putea rescrie clasificarea stelelor care mor

Astronomii au surprins pentru a doua oară în istorie izbucnirea inițială de radiații de la începutul unei supernove, dar ceea ce a urmat a fost complet neprevăzut, putând schimba modul în care înțelegem categoriile de stele care explodează. Fenomenul, denumit SN 2026gzf, a fost observat în martie 2026, datorită preciziei telescoapelor moderne cu raze X, precum detectorul Einstein Probe.

Descoperire crucială pentru înțelegerea exploziilor stelare

Observarea directă a momentului exact în care o supernovă își începe explozia a fost dintotdeauna o mare provocare pentru cercetători. Șansele ca un telescop clasic să fie îndreptat spre direcția potrivită, exact la momentul potrivit, erau extrem de mici. Apariția unor instrumente capabile să monitorizeze suprafețe extinse ale cerului simultan a schimbat însă această paradigmă.

Einstein Probe a detectat o strălucire neobișnuită de raze X provenind dintr-o galaxie aflată la o distanță considerabilă de 500 de milioane de ani-lumină. Semnalul a fost rapid investigat de alte telescoape, iar ulterior a fost confirmat de două echipe de cercetători ca fiind erupția undei de șoc a supernovei SN 2026gzf. Acest moment este esențial, marcând momentul în care explozia străpunge pentru prima dată suprafața stelei. Deoarece acest eveniment durează doar câteva ore sau chiar secunde, o singură astfel de emisie de șoc în raze X fusese observată definitiv în urmă cu 18 ani.

Anomalii în spectrul luminos și lipsa GRB

Analiza spectrului luminos al SN 2026gzf a dezvăluit o asemănare cu supernovele de Tip Ic cu linii spectrale largi, indicând faptul că materia este expulzată în spațiu cu viteze uriașe. De obicei, acest tip de supernovă este însoțit de explozii de raze gamma (GRB), cele mai puternice emisii energetice cunoscute în univers.

Cu toate acestea, în cazul SN 2026gzf, niciun GRB nu a fost detectat. Profesorul Bendan O’Connor de la Universitatea Carnegie Mellon sugerează o posibilă explicație: „O posibilitate este ca jetul să fi fost sufocat, fie de suprafața stelei, fie de materia circumstelară care o înconjura.”

O stea Wolf-Rayet, „vinovată” de vânturi stelare intense

O coincidență fericită a fost faptul că explozia s-a produs într-o zonă deja monitorizată intens de proaspăt operaționalul Observator Vera C. Rubin. Acest lucru a permis astronomilor să dispună de imagini ale galaxiei gazdă realizate chiar înainte de marele eveniment.

Datele obținute au dezvăluit că steaua mamă a supernovei SN 2026gzf a fost o stea de tip Wolf-Rayet. Acestea sunt stele masive, cunoscute pentru vânturile stelare extrem de puternice pe care le emit. Înainte de a exploda, steaua a expulzat succesiv învelișuri de materie, pierzându-și hidrogenul și heliul nefuzionat. Acest strat dens de materie expulzată ar fi putut crea condițiile necesare pentru ca explozia de raze gamma să fie „sufocată”, devenind astfel nedetectabilă de pe Pământ.

Această descoperire sugerează că exploziile de raze gamma nu sunt o caracteristică universală a acestui tip de supernovă. Prin urmare, stelele cu mase de cel puțin 20 de ori mai mari decât a Soarelui ar putea avea un mod de a muri care nu a fost recunoscut până în prezent.

Sursa: Descopera