Examenul de titularizare, un reper profesional în educație, este pus sub semnul întrebării

Examenul de titularizare a cadrelor didactice din România, considerat mult timp piatra de temelie a unei cariere solide în învățământ, ar putea fi în curând o relicvă a trecutului. În 2026, sistemul actual nu mai corespunde cerințelor educaționale moderne, potrivit recomandărilor internaționale. O analiză aprofundată, coroborată cu opiniile a doi profesori români, Doru Căstăian și Vali Neagu, ridică semne de întrebare cu privire la relevanța și eficiența acestui sistem în contextul actual, mai ales în ceea ce privește pregătirea tinerilor pentru viața adultă.

Titularizarea: Stabilitate cu prețul stagnării?

Titularizarea, în esența sa, reprezintă un concurs național care oferă posturi permanente în învățământul preuniversitar de stat. Odată promovat, profesorul obține stabilitate, scutindu-se de stresul reînnoirii anuale a contractului. Doru Căstăian, profesor de științe sociale cu experiență, subliniază însă că această stabilitate, deși benefică teoretic, poate genera plafonare. El consideră că absența presiunii poate conduce la complacere și la o lipsă de dorință de a progresa profesional.

În plus, sistemul actual de titularizare este perceput ca fiind rigid și greu de accesat, îngreunând atât intrarea, cât și ieșirea din sistem a cadrelor didactice. Profesorul Căstăian exemplifică: un profesor cu rezultate excelente, dar care nu prinde un post titularizabil, nu are nicio șansă. În schimb, un profesor cu rezultate mai modeste, într-un an în care sunt disponibile posturi, poate obține titularizarea.

Cunoștințe versus competențe: O evaluare incompletă

Unul dintre principalele puncte slabe ale examenului de titularizare, conform profesorului Căstăian, este faptul că acesta evaluează, în principal, cunoștințele, nu competențele. „Examenul nu reflectă competențe, reflectă cel mai mult niște cunoștințe”, afirmă Căstăian. Acesta critică faptul că nu se verifică modul în care aceste cunoștințe sunt aplicate în practică, în mediul școlar, ceea ce ar reflecta adevăratele competențe ale unui profesor. Inspecțiile la clasă, deși prezente, nu oferă o imagine completă și relevantă asupra capacităților reale ale cadrelor didactice.

Doru Căstăian propune o schimbare majoră, inspirată de modele din Franța sau Germania. El sugerează eliminarea examenului de titularizare în forma actuală și introducerea unui sistem de stagiatură sau calificare inițială la locul de muncă, cu mentorat și supraveghere atentă. Titularizarea ar urma să fie acordată abia după confirmarea competențelor în timp.

Un sistem care are nevoie de reformă

Vali Neagu, profesoară de Limba și Literatura Română, subliniază meritele titularizării, precum standardul național unic sau criteriul obiectiv de departajare, dar evidențiază și lacunele. „Examenul evaluează memoria, capacitatea de sinteză teoretică, rezistența la stres. Nu evaluează suficient abilitățile de comunicare, managementul clasei, capacitatea de adaptare”, explică Neagu.

Profesoara subliniază importanța adaptării la contextul local și la nevoile specifice ale elevilor. De asemenea, Neagu propune evaluări periodice axate pe competențe, pe utilizarea metodelor moderne și pe rezultatele obținute de elevi.

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a recomandat înlocuirea examenului de titularizare cu un sistem de evaluări periodice pentru recertificare, care să vizeze standardele minime de competență ale tuturor cadrelor didactice active. Fostul ministru al Educației, Daniel David, a propus un examen național de licențiere, urmat de concursuri organizate de școli, cu evaluări periodice.

Sursa: Adevărul