Conform Descopera: Consumul redus de zahăr în primii ani de viață, asociat cu un risc mai mic de demență

Limitarea consumului de zahăr în primele 1.000 de zile de la concepție ar putea contribui la reducerea semnificativă a riscului de apariție a bolii Alzheimer și a altor afecțiuni neurodegenerative la vârsta adultă. Un studiu recent, bazat pe date istorice din Marea Britanie, sugerează că o expunere minimă la zahăr în această perioadă critică de dezvoltare ar putea reduce cu până la 46% șansele de a dezvolta boala Alzheimer.

De asemenea, persoanele care au beneficiat de o restricție alimentară în privința zahărului în perioada menționată au înregistrat un risc cu 27% mai mic de a dezvolta orice formă de demență. Mai mult, cercetarea indică o asociere pozitivă și în ceea ce privește sănătatea mentală, cu un risc redus cu 20% de anxietate și cu 11% de depresie. Totuși, studiul nu a identificat o legătură clară între consumul timpuriu de zahăr și boala Parkinson.

Un experiment natural din timpul războiului

Concluziile cercetătorilor s-au bazat pe un „experiment natural” unic, creat de raționalizarea zahărului în Marea Britanie, implementată în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial și în anii ce au urmat. Până în septembrie 1953, disponibilitatea zahărului a fost limitată, iar copiii sub vârsta de doi ani nu primeau deloc aceste rații. După ridicarea restricțiilor, consumul de zahăr al populației adulte a cunoscut o dublare.

Oamenii de știință din China au analizat datele medicale colectate de la peste 60.000 de persoane născute între anii 1951 și 1956, utilizând informațiile din baza de date UK Biobank. Participanții au fost clasificați în funcție de perioada de expunere la raționalizarea zahărului: doar în perioada intrauterină, atât înainte de naștere, cât și în primii ani de viață, sau deloc.

Impactul asupra structurii cerebrale

Într-un subgrup de peste 9.000 de participanți, au fost efectuate imagini prin rezonanță magnetică (IRM) pentru a evalua structura cerebrală. După ce rezultatele au fost ajustate pentru a lua în considerare factori precum istoricul familial și predispoziția genetică, s-a constatat că persoanele care au fost supuse restricției de zahăr în copilăria timpurie prezentau creiere care păreau, în medie, cu aproximativ 0,39 ani mai tinere decât vârsta lor biologică.

Mai mult, regiunile cerebrale esențiale pentru memorie și funcțiile cognitive au demonstrat un volum mai mare la acest grup. Autorii studiului au subliniat că „aceste rezultate sugerează că limitarea consumului de zahăr la începutul vieții este asociată cu o îmbătrânire neurobiologică mai lentă și cu un risc mai redus de demență și tulburări psihice”.

Cu toate acestea, cercetătorii atrag atenția că rezultatele indică o asociere și nu stabilesc o relație directă de cauzalitate. Ei subliniază necesitatea unor noi studii, realizate pe populații contemporane, înainte ca aceste concluzii să poată fundamenta recomandări de sănătate publică.

Datele UK Biobank au fost un factor cheie

Studiul s-a bazat pe accesarea și analiza atentă a datelor din UK Biobank, o resursă valoroasă pentru cercetarea biomedicală. Această bază de date conține informații detaliate despre stilul de viață, istoricul medical și date genetice ale unui număr mare de voluntari, oferind posibilitatea unor analize epidemiologice complexe.

Participanții din acest studiu, născuți într-o perioadă specifică, au permis cercetătorilor să investigheze efectele pe termen lung ale expunerii la zahăr în etape timpurii ale vieții, exploatând o circumstanță istorică unică. Studiul britanic a oferit, practic, o fereastră către impactul unui factor dietetic asupra dezvoltării neurologice și a riscului de boli cronice mai târziu în viață.

Sursa: Descopera