Conform Playtech.ro: Sănătatea digitală, între promisiuni și realități: România are nevoie de interoperabilitate, nu de insule digitale

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) subliniază necesitatea unei evaluări complexe a aplicațiilor de sănătate digitală, punând accent pe interoperabilitate, confidențialitate, securitate și siguranța pacientului. Această abordare multicriterială este esențială, deoarece o aplicație poate excela din punct de vedere clinic, dar poate prezenta vulnerabilități majore în protecția datelor, sau invers, poate fi extrem de sigură, dar medical inutilă. Calitatea, în acest context, nu este un simplu criteriu bifat, ci o sumă de elemente interconectate.

Pentru utilizatorii cu competențe digitale limitate, politicile de confidențialitate extinse nu pot constitui un consimțământ informat real. Interfața aplicațiilor ar trebui să explice concis cine are acces la informații și pe ce perioadă acestea sunt stocate. În România, unde alfabetizarea digitală reprezintă încă o provocare, responsabilitatea nu poate fi transferată integral către pacient prin formule de tipul „ați acceptat termenii”. Furnizorii au datoria de a implementa opțiuni prudente implicit și de a evita tacticile bazate pe frică sau urgență pentru obținerea acordului.

Interoperabilitatea, pilonul central al sistemului de sănătate digital

Beneficiile majore ale sănătății digitale apar atunci când informațiile relevante pot circula liber, cu acordul și sub controlul pacientului, între medicul de familie, specialiști, laboratoare și spitale. În situația actuală, în care fiecare clinică operează cu propriul portal, dispozitivele medicale folosesc formate diferite, iar aplicațiile necesită parole distincte, pacientul devine un curier involuntar între sistemele medicale. Acesta ajunge să transporte capturi de ecran, fișiere PDF sau documente printate, iar timpul medicilor este consumat pentru reconstruirea istoricului medical.

Spațiul European al Datelor privind Sănătatea, intrat în vigoare în 2025, își propune tocmai facilitarea accesului și a schimbului controlat de informații medicale. Implementarea se face gradual, cu prevederi semnificative din 2029 și extinderi ulterioare. Pentru România, perioada de tranziție oferă o oportunitate crucială de a dezvolta standarde și identități digitale coerente, evitând simpla conectare superficială a unor sisteme incompatibile. Interoperabilitatea reală implică aceeași interpretare a datelor, nu doar capacitatea tehnică de a transfera un fișier.

Centralizarea datelor: oportunități și riscuri

Centralizarea informațiilor medicale nu reprezintă o soluție universală. Cu cât un sistem centralizează mai multe date, cu atât riscul și impactul unei eventuale breșe de securitate cresc. Este imperativă implementarea unor măsuri stricte de securitate, precum accesul pe bază de roluri, autentificarea puternică, jurnale de acces verificabile, backup-uri regulate și posibilitatea ca pacienții să vizualizeze cine le-a accesat dosarul medical. Medicii au nevoie de interfețe rapide; dacă sistemele de securitate sunt prea restrictive, există riscul ca profesioniștii să recurgă la soluții neoficiale, transferând date pe canale nesigure.

Înainte de a adopta o aplicație de sănătate digitală, utilizatorul ar trebui să își pună întrebări pragmatice: ce problemă medicală rezolvă, ce date personale solicită, cine va avea acces la acestea, ce dovezi medicale susțin promisiunile aplicației și ce procedură există în cazul unui rezultat îngrijorător. Dacă răspunsurile rămân neclare, simpla prezență a unor grafice complexe nu garantează o mai bună sănătate. Însă, dacă o aplicație susține o rutină recomandată, reduce o barieră în calea îngrijirii și facilitează conexiunea cu un profesionist medical, tehnologia poate deveni o extensie valoroasă a serviciilor de sănătate.

Sănătatea digitală nu ar trebui nici respinsă din cauza potențialului de exploatare a datelor, nici acceptată superficial doar pentru că un dispozitiv mobil poate măsura anumiți parametri. Criteriul matur de evaluare îl reprezintă beneficiul net: un rezultat medical sau comportamental plauzibil, un risc proporțional cu beneficiul, control real asupra informațiilor proprii și o cale umană de verificare a datelor. O aplicație eficientă îl ajută pe utilizator să ia decizii informate, apoi se retrage discret, în timp ce una ineficientă tinde să îl transforme într-o sursă permanentă de date, denumind acest proces „îngrijire”.

Sursa: Playtech.ro