Conform Playtech.ro: Fabricile din România se confruntă cu o provocare majoră în procesul de robotizare: integrarea tehnologiei avansate în structuri industriale eterogene, unde utilajele vechi conviețuiesc cu cele noi, iar datele sunt fragmentate. Specialiștii subliniază că robotizarea nu trebuie să înceapă cu alegerea unui model din catalogul furnizorului, ci cu o analiză riguroasă a proceselor interne și a nevoilor economice specifice fiecărei întreprinderi.

Robotizarea necesită stabilizarea proceselor

Un robot excelează în sarcini repetitive, clar definite și măsurabile. Pentru a beneficia de calitatea constantă pe care o oferă automatizarea, procesul trebuie să fie predictibil. Materialele trebuie să ajungă în aceeași poziție, toleranțele să fie controlate, iar ritmul de producție să fie constant. În caz contrar, robotul nu va elimina haosul, ci îl va amplifica, crescând costurile de producție.

Prima etapă esențială înaintea oricărei investiții în robotizare este cartografierea detaliată a fluxului de producție. Aceasta implică înțelegerea modului în care intră materialul în fabrică, unde este stocat, ce transformări suferă, cine efectuează verificările, unde apar rebuturile și cât timp durează fiecare etapă. Observațiile pe teren, măsurătorile precise ale opririlor și discuțiile cu operatorii dezvăluie adesea „munca invizibilă”, precum repoziționările, căutarea sculelor, reintroducerea datelor sau corectarea pieselor.

Procesul selectat pentru automatizare trebuie să aibă nu doar volum, stabilitate și risc controlabil, ci și un beneficiu economic clar. Operațiuni precum sudarea repetitivă, manipularea obiectelor grele, paletizarea, vopsirea sau alimentarea mașinilor sunt candidați potriviți. Pe de altă parte, o operațiune care se modifică săptămânal, produce serii foarte mici sau necesită judecată vizuală complexă ar putea genera costuri mai mari prin programare și reglaj decât economiile obținute.

Integrarea datelor transformă celula robotică într-o fabrică inteligentă

Calculul economic asociat robotizării depășește cu mult prețul echipamentului. Sunt necesare investiții suplimentare pentru dispozitive de prindere, senzori, sisteme de siguranță, integrarea cu utilajele existente, pregătirea infrastructurii electrice și a sistemelor de aer comprimat, precum și pentru programare, instruirea personalului și piese de schimb. Într-o fabrică existentă, timpul de oprire a liniei de producție pentru instalare poate reprezenta un cost semnificativ. O soluție de automatizare aparent ieftină, care diminuează flexibilitatea sau creează un singur punct de defectare, ar putea fi mai puțin rentabilă decât o variantă semiautomată bine implementată.

Standardizarea proceselor înainte de automatizare are un impact direct și pozitiv asupra calității. Prin înțelegerea clară a pașilor, a toleranțelor și a cauzelor defectelor, senzorii pot fi poziționați optim, iar criteriile de acceptare pot fi programate eficient. Fără această pregătire, robotul este adesea evaluat doar după numărul de cicluri, deși poate produce rapid rebuturi sau poate fi nevoit să aștepte frecvent după alte etape ale procesului.

O singură celulă robotică poate funcționa independent, însă valoarea sa crește exponențial atunci când informația circulă fluid între departamentele de planificare, producție, calitate și mentenanță. Sistemele ERP, MES, controlerele mașinilor și senzorii trebuie să comunice eficient. Lipsa acestei interconectări forțează copierea manuală a datelor, fragmentând trasabilitatea și generând erori.

Sursa: Playtech.ro