Conform Playtech.ro: O creatură sedentară a renunțat la ochii săi

Cercetătorii de la Universitatea Lund și Universitatea Sussex au dezvoltat o nouă teorie menită să explice divergențele evolutive dintre ochii vertebratelor și cei ai altor specii, precum insectele, caracatițele sau calamarii. Studiul, bazat pe analiza anatomiei, dezvoltării și funcționării celulelor fotosensibile la o varietate de animale, propune un scenariu surprinzător privind originile vederii la vertebratele primitive.

Conform ipotezei propuse, strămoșii vertebratelor de astăzi ar fi dispus inițial de o pereche de ochi sau, cel puțin, de două grupuri de celule sensibile la lumină, utilizate pentru orientare. Ulterior, aceste creaturi au adoptat un stil de viață sedentar, fixându-se pe fundul oceanului și hrănindu-se prin filtrarea planctonului. nnÎn acest context, ochii situați lateral, necesari pentru detectarea mișcării și explorarea mediului înconjurător, au devenit inutili și costisitori din punct de vedere energetic. Cercetătorii sugerează că acești ochi laterali au fost treptat eliminați în procesul evolutiv. nnÎn schimb, a supraviețuit un grup de celule sensibile la lumină, localizat în partea centrală a capului. Aceste celule s-ar fi dezvoltat ulterior într-un ochi median rudimentar. Acest organ, incapabil să formeze imagini complexe, ar fi avut rolul de a distinge între zi și noapte și, posibil, de a orienta creatura către suprafața apei. Acest exemplu subliniază complexitatea evoluției și modul în care structuri moderne pot proveni din organisme aparent simple.

Cum au reapărut cei doi ochi ai vertebratelor

După milioane de ani, descendenții acestor creaturi au revenit la un stil de viață activ, începând să înoate și să exploreze activ mediul înconjurător. Această schimbare a impus o nouă necesitate: identificarea hranei, detectarea obstacolelor și evitarea prădătorilor. nnEchipa de cercetători consideră că evoluția nu a reconstruit pur și simplu vechii ochi laterali. În schimb, s-a bazat pe refolosirea unor componente ale ochiului median existent. Din acest ochi central s-ar fi dezvoltat apoi cei doi ochi pereche actuali, capabili să formeze imagini. Această abordare evolutivă neconvențională ar putea explica arhitectura distinctă a ochiului vertebratelor. nnRetina umană, spre exemplu, se formează din țesut cerebral, o caracteristică diferită de ochii insectelor și ai cefalopodelor, care derivă din țesuturi de la suprafața corpului. Această disparitate demonstrează că vederea complexă nu a apărut o singură dată în istoria evolutivă, ci a fost atinsă prin diferite căi biologice, ducând la soluții similare.

Sursa: Playtech.ro